Nascut din pasiunea pentru analiza instinctiva si profunda a relatiilor
interumane prin intermediul imaginilor si sunetului a regizorului si
scenaristului coreean Lee Yoon-ki, “A Man and a Woman” se inscrie in
tipicul filmelor anterioare ale acestuia, “Come Rain, Come Shine”, “My
Dear Enemy” si “This Charming Girl”. Castigator al premiului pentru Cel
mai bun regizor la Baeksang Arts Awards cu “My Dear Enemy”, Lee Yoon-ki a
ales-o din nou pe Jeon Do-yeon protagonista (ca in “My Dear Enemy”),
actrita de 43 de ani avand din nou o prestatie la inaltimea renumelui
sau, amintindu-ne de Jeon Do-yeon din “Secret Sunshine”, ce i-a adus
premiul pentru Cea mai buna actrita la Cannes. Pentru ca distributia sa
fie completa si filmul mai atragator, in rolul principal masculin a fost
distribuit Gong Yoo, aflat la primul sau rol intr-o drama cu nunate
artistice. Desi e un actor croit pentru roluri romantic-comice, acesta a
incercat in ultimii ani si altfel de roluri, in filme precum Silenced,
The Suspect, si, in acest an, Train to Busan, un mult asteptat
blockbuster comercial. Dezavantajat in mod evident de infatisarea blanda
ce nu-l recomanda pentru toluri de actiune sau dramatice, Gong Yoo se
achita doar
pe jumatate de rolul din acest film, mai exact de latura romantica a
personajului sau, pentru cea dramatica nefiind prea convingator. Ca de
obicei, Lee Yoon-ki a reusit cu un buget deloc ridicat sa puna pe
picioare o drama intima despre oameni obisnuiti si problemele lor de
comunicare si intelegere in interiorul si in exteriorul relatiei de
cuplu. Obtinand 1,4 milioane de dolari incaari la box-office, o suma mai
mult decat decenta pentru un film de festival, “A Man and a Woman”,
filmat partial in Estonia, parafrazeaza deloc intamplator titlul unui
celebru film al lui Claude Lelouch, “Un homme et une femme”, ce a scris
istorie pentru cinematografia franceza, europeana si mondiala in 1966.
Cu toate ca preia doar ideea relatiei extraconjugale, fara a avea vreo
legatura cu filmul clasic, putem spune ca realizarea lui Lee Yoon-ki
aduce ceva din atmosfera clasicului francez, cu toate ca regizorul, ce-l
considera pe Hou Hsiao-hsien mentorul sau, a recunoscut ca e puternic
influentat in stilul sau de regizori americani de filme independente din
anii ’70-’80, precum Robert Altman, Woody Allen sau fratii Coen. CONTINUAREA AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu