THE BEAUTY INSIDE (2015) - subtitrare in romana

“The Beauty Inside” (2015) e filmul de debut al regizorului coreean de 45 de ani Baek Jong-yeol, cunoscut sub pseudonimul Baik, o fantezie romantica mai aparte decat alte filme coreene de gen lansate in perioada de dupa renasterea filmului coreean de la inceputul anilor 2000. Dupa cum o sugereaza si titlul, subiectul oscileaza in jurul unei chestiuni la moda si universal valabile in zilele noastre: care frumusete conteaza, cea interioara sau cea exterioara ? Vedem peste tot pe mapamond, pornind desigur de la americani, o adevarata obsesie, mai ales a femeilor, dar de ceva timp si a barbatilor, pentru o infatisare care sa se apropie de anumite standarde de frumusete (coreenii nu fac exceptie, fiind printre primii ce au pus mare pret pe “ceea ce se vede”, dovada numarul mare de operatii estetice anuale realizate in Tara Diminetilor Linistite). Dar sunt aceste standarde obiective si chiar reflecta perfectiunea ? Goethe spunea ca frumusetea “e manifestarea unor legi tainice ale naturii”, insa in ziua de azi mai degraba frumusetea e o rezultanta a propriei culturi a unei natiuni. Exista o frumusete de suprafata, ce o regasim in obiecte de arta realizate de mari artisti, in forma lor, in ceea ce e palpabil, si, desigur, exista o frumusete intrinseca, a fiecarui obiect, lucru, fiinta. Asadar, dilema frumusetii exterioare versus frumusete interioara e una nesfarsita, care mereu va suscita un mare interes. “The Beauty Inside” ne prezinta o latura a acestei dileme sub forma unei fantezii cu un singur protagonist masculin interpretat de mai mult de o duzina de actori. Surpriza placuta e ca in rolul personajului Woo-jin, regizorul Baik a distribuit cunoscuti actori de roluri secundare din filme si seriale coreene, dar si actori in mare voga din tanara generatie Cum era de asteptat, acestia au aparitii scurte, de cateva minute, lucru suficient sa atraga atentia fanilor lor asupra acestui film. Nu e apetisant sa vezi in trailer figuri precum Park Shin-hye, Do Ji-han, Park Seo-joon, Lee Hyun-woo, Lee Jae-joon, Lee Jin-wook, Lee Dong-wook sau Yoo Yoon-seok, si sa nu fii curios de film ? Iar daca adaugi nume consacrate ca Lee Beom-soo, Kim Sang-ho, Juri Ueno, Bae Sung-woo, Lee Kyoung-young sau Kim Ju-hyeok, reteta succesului e asigurata. In mod paradoxal, acest personaj colectiv duce in spate greul filmului, chiar daca protagonista feminina, cunoscuta si indragita Han Hyo-joo, apare in cea mai mare parte a cadrelor, avand cel mai mare procent de replici din scenariu. Filmul a avut 6 nominalizari, castigand si 2 premii, unul pentru regie si alul pentru editare. “The Beauty Inside” a avut incasari de 14 milioane de dolari in Coreea, fiind un succes moderat al acestui an, situandu-se cam la acelasi nivel de incasari cu “Love Forecast”, un alt film romantic de succes din 2015.CONTINUAREA AICI

DOG STAR (2002) - subtitrare in romana

Prolificul regizor si scenarist japonez Takahisa Zeze, ce are peste 30 de filme la activ din 1989 pana in prezent, si-a inceput cariera ca asistent de regie, apoi regizor de filme “pinku” in anii ’90, insa in scurt timp s-a departat de acest gen prin analiza legaturilor sociale dintre personajele sale, stilul mai putin violent ca al altor regizori de gen, un plus de satira si umor stangaci, toate devenind caracteristicile filmelor lui. Treptat, a abordat si alte genuri, de la horror (Kokkuri) la drame si de la filme despre catastrofe (Pandemic) la fictiuni (Moon Child). Caracterizandu-si propriile filme, Zeze a afirmat: “Incerc sa arat in filmele mele relatiile dintre oameni. Filmele pe care eu le fac sunt despre iubire.” Aceste cuvinte sunt perfect adevarate daca vine vorba de productia din 2002, “Dog Star”, una care i-a adus dupa mai bine de un deceniu o binemeritata recunoastere. O combinatie de romantism fantezist si putina comedie excentrica, “Dog Star” e, in cele din urma, o drama induiosatoare despre iubire. Una neobisnuita, cum rar o vedem in filmele asiatice, cu atat mai putin japoneze, dintre un om si un caine. Sa nu va ganditi ca e o clasica poveste in stilul lui “Hachiko”; filmul lui Zeze e o fantezie mai aparte, in care cainele ia infatisarea unui om pentru a-si implini o dorinta facilitata de divinitate. Nu-i asa ca e incitant ? Daca pestisorul de aur ar exista cu adevarat si ne-ar putea imdeplini o dorinta, oare care ar fi aceasta ? Probabil noi, ca oameni, ne-am raporta la “valorile” acestei lumi precum banii, bunastarea sau fericirea dobandita fara nici un sacrificiu, pentru ca asa este firea umana. Dar un caine, daca ar avea sansa de a i se indeplini o dorinta, oare aceasta nu ar fi legata de loialitatea sa fata de stapan, singura fiinta care de-a lungul vietii ii poate oferi afectiune ? Cu un Etsushi Toyokawa tanar si vivace in rolul cainelui incarnat in fiinta umana, “Dog Star” ne ofera doua ore emotionante despre o intalnire fantezista a omului cu propriile sale umbre si defecte. CONTINUAREA AICI

WE ARE DATING NOW (2002) - subtitrare in romana episoadele 1-16

„We Are Dating Now” e un serial coreean din perioada anterioara raspandirii Valului Coreean, ce ne prilejuieste reintalnirea cu mari vedete de azi ale filmului si serialelor coreene, din perioada in care acestia nu erau inca foarte cunoscuti si, in egala masura, ne da ocazia sa cunoastem cateva din starurile momentului in anul 2002, actori care odata cu Hallyu si noile exigente din industrie au trecut in umbra, lasand locul noii generatii de actori tineri. Fiecare perioada isi are vedetele si un stil propriu, raportat strict la cerintele publicului. Spre exemplu, melodiile din perioada ante-Hallyu erau de obicei scrise in intregime in coreeana, ceea ce reprezenta o bariera culturala ce inhiba o potentiala receptivitate fata de k-pop in afara Peninsulei Coreene. Similar, daca e sa vorbim de k-dramele realizate in perioada ante-Hallyu, se spune ca industria serialelor de televiziune de atunci ducea o acuta lipsa de calitate, find prea putin incurajata sa progreseze. Televiziunile erau mai interesate in a achizitiona seriale si programe americane, dublate mai apoi in coreeana, in fata eforturilor de depasire a „oboselii creative” de care suferea intreaga industrie. Si mai e un lucru important, pentru a intelege contextul in care erau promovate aceste seriale: realizatorii serialelor se luptau sa cucereasca audienta autohtona. Ratingurile mici atinse de seriale nici nu includea vreun plan de export al acestora. Toata revigorarea industriei coreene de seriale tv vine odata cu Hallyu, si e consecinta unei schimbari strategice in politica economica si culturala a tarii. Stiti care e paradoxul ? Masurile au fost luate in plina criza financiara la sfarsitul anilor ‚90, cand Coreea a fost tinuta in viata de banii FMI. A fost momentul in care politicienii coreeni s-au mobiliat si au votat pachete de legi ce impuneau minim 80% continut de programe autohtone la televiziuni, si achizitionarea de productii realizate de companii de productie independente de televiziuni. Asa a luat nastere o concurenta, a inceput sa creasca calitatea programelor tv, apoi au crescut pretentiile difuzorilor, iar cand au fost puse in practica initiative legislative pentru incurajarea exportului de cultura sud-coreeana, s-a facut si pasul spre exportarea k-dramelor, pe fondul exploziei Hallyu odata cu „Winter Sonata”. CONTINUAREA AICI

A BOY WHO WENT TO HEAVEN (2005) - subtitrare in romana

Filmul coreean intotdeauna a stiut sa fie original si inventiv cand vine vorba de a pune imaginatia in slujba creativitatii. Multe scenarii incantatoare au stat la baza unor productii fara un buget prea mare, in prima jumatate a anilor 2000 (e suficient sa amintim de “My Mother, the Mermaid”, “A Man Who Went to Mars”, “Il Mare” sau “Windstruck”), rezultatul final fiind niste productii memorabile, ce au propulsat in doar cativa ani cinematografia coreeana la un rang de top la nivel mondial. “A Boy Who Went to Heaven” e o fantezie romantica emotionanta in regia lui Yun Tae-yong, despre copilarie si familie vazute prin ochii unui copil obisnuit ce ajunge intr-o situatie neobisnuita. Park Hae-il, pe care ni-l amintim din numeroase productii coreene (Scent of Chrysanthemums, My Mother the Mermaid, Modern Boy, Eungyo, Heartbeat, My Dictator sau The Whistleblower) isi imparte rolul cu actorul copil Kim Kwan-woo, personajul Nemo aparand atat ca si copil, cat si ca adult. Yum Jung-ah, fosta Miss Coreea in 1991, in rolul Booja, impresioneaza din nou la fel cum a facut-o in “Lovely Rivals”, prezenta ei degajand o energie pozitiva si un optimism evident. Desi original, scenariul duce cu gandul la unele filme de succes de la Hollywood despre calatoria in timp in prezent, prin intruparea – nu trebuie pusa intrebarea cum anume, de aceea filmul e o fantezie – unui copil in corpul unei persoane adulte, pastrand desigur caracteristicile mentale ale unui minor. “Big”, cu Tom Hanks sau mult mai tarziu “13 going on 30” au avut tematici similare, desi realizarea lor nu aduce nimic cu aceasta superba productie coreeana. Unde “A Boy Who Went to Heaven” difera, chiar exceleaza, fata de amintitele productii de duzina de la Hollywood e premisa magica pe care realizatorul o induce prin introducerea elementelor fantastice explicate detaliat. Din acest motiv, filmul pare ca un basm pentru adulti, vazut prin ochii inocenti ai unui copil. Ce poate fi mai frumos ? CONTINUAREA AICI

WHO'S GOT THE TAPE ? (2004) - subtitrare in romana

Cand spui numele regizorului Jo Jin-gyu, automat nu il poti disocia de “My Wife is a Gangster” si de recentul “Man on the Edge”, doua comedii antrenante cu gangsteri. Acelasi este si genul lui “Who’s Got the Tape ?”, al doilea film din cariera acestuia, o comedie de zile mari ce ironizeaza atat gangsterii, cat si politia coreeana. Nasterea comediilor cu gangsteri in Coreea s-a datorat in mare masura succesului dramei cu gangsteri “Friend” din 2002, dar inainte de aceasta, in anii ’90, seria de filme “Two Cops” a fost adevarata deschizatoare de drumuri in domeniu. Comedii precum “My Wife is a Gangster” si “Marrying the Mafia” s-au dovedit lucrative. Avand bugete undeva la 1,5-2,5 milioane de dolari, astfel de filme au scos si incasari de 20 de ori mai mari decat costul initial. Acestea vizau doua perioade de sarbatoare, ca data a premierei, Chuseok (Ziua Recunostintei) si Seol (Anul Nou Lunar), astfel explicandu-se succesul lor de box-office. Devenind o afacere profitabila, comediile cu gangsteri, urmate de cele politiste, au inflorit odata cu Hallyu, Hollywood-ul realizand remake-uri, vandute chiar pe piata coreeana. Denumite comedii “sammai” (termen provenit din japoneza), ele au in centrul lor gangsteri, batausi, politisti mai putin manierati, iar curand genul avea sa se diversifica cu mai multe sub-genuri, tratand de exemplu conexiunile unor astfel de personaje cu oameni din afara lumii lor (celebrele drame si melodrama cu o fata de treaba ce se indragosteste de un gangster). “Who’s Got the Tape ?”, o astfel de comedie din perioada de glorie a genului (2004), trateaza cu ironie subiectul, reusind printr-o distributie cu actori cunoscuti, fara pretentii de mari vedete, sa ofere tot ce avea in acel moment mai bun genul. In rolurile principale ii vedem pe Yoo Deong-geun (cunoscut dintr-o multime de seriale, premiat anul trecut cu Marele premiu la KBS Drama Awards pentru rolul din “Jeon DoJeon”) si Lee Moon-sik (ce nu mai are nevoie de prezentare), iar intr-o aparitie inedita, pret de cateva minute, il veti vedea pe nimeni altul decat Cha Tae-hyun. Toata distributia ne ofera un recital plin de umor ce starneste hohote de ras fara oprire pe toata durata filmului, si ce poate fi mai reusit la o astfel de productie daca nu atingerea scopului pentru care a fost creata ? CONTINUAREA AICI

THE TREACHEROUS (2015) - subtitrare in romana

Istoria Coreei ne ofera o gama larga de figuri istorice pe care cineastii din peninsula le-au recreat atat pe baza datelor consemnate de anale cat mai ales cu ajutorul imaginatiei artistice. Prin intermediul acestor filme si seriale am avut ocazia sa cunoastem capitole mai mult sau mai putin stralucite din viata Celor Trei Regate antice, a Goryeo sau a Joseonului, productiile coreene trecand de mult dincolo de granitele tarii si starnind interesul pentru cultura si istoria coreeana in cele mai indepartate colturi ale lumii. Totusi, in acest an, regizorul Min Kyu-dong a surprins pe toata lumea cu cel mai recent film al sau, “The Treacherous”. Si asta deoarece pentru prima data un film coreean artistic de epoca abordeaza dintr-o perspectiva diferita viata unui rege. Mai mult, nu a oricarui rege, nu a unei figure cu care Coreea sa se poata lauda, ci a unui monarh obscur, Yeaonsan-gun, ce a avut o domnie de 12 ani la cumpana secolelor XV-XVI. Acest rege, ramas in istorie ca cel mai mare tiran al Joseonului, a fost portretizat si in productia de succes “The King and the Clown” din 2005, in care se sugera o nefireasca atractie a acestuia pentru un bufon efeminat de la Curtea sa. “The Treacherous” este insa o productie mult mai indrazneata, ce merge mult mai departe de atat, cum nu a mai mers nici un film coreean de epoca pana in prezent. Distributia este una de exceptie, cu un Kim Kang-woo halucinant in rolul regelui-tiran, si cu un Joo Ji-hoon aflat in fata rolului carierei, ce pastreaza aceeasi raceala si aroganta cu care ne-a obisnuit din “Princess Hours”, dar care ne ofera ceva mai mult decat un rol negativ clasic. Lim Ji-yeon, frumoasa actrita ce a fost partenera lui Song Seung-heon in “Obssessed” revine intr-un rol provocator, in timp ce Lee Yoo-young (al carei personaj e rivala personajului lui Lim Ji-yeon, concubina Seol) a fost recompensata la Blue Dragon Film Awards din acest an cu premiul pemntru Cea mai buna actrita debutanta. Cu un buget de aproape 6 milioane de dolari, filmul a obtinut peste 8 milioane de dolari incasari la box-office in Coreea, performand mult mai bine decat mult mai promovatul “Memories of the Sword”. Filmul a mai avut 3 nominalizari, din care 2 pentru imagine si una pentru costume. Filmul e bazat pe fapte reale consemnate in Analele dinastiei Joseon. CONTINUAREA AICI

MEMORIES OF THE SWORD (2015) - subtitrare in romana

Despre “Memories of the Sword” se vorbeste de mai bine de 2 ani, chiar de pe la sfarsitul lui 2012. Un proiect care s-a urnit greu, si ale carui filmari au inceput in sfarsit in septembrie 2013, durand 5 luni, De la data finalizarii filmarilor pana la data premierei a trecut mai bine de un an, lucru explicabil prin abundenta de efecte speciale, slow-motion-uri si efecte vizuale lucrate pe calculator. In august 2015, filmul avea in sfarsit premiera in Coreea, iar la 10 zile distanta si in Statele Unite. Cu un buget de 8,5 milioane de dolari, filmul a fost o crunta dezamagire la box-office-ul coreean, unde nu a obtinut mai mult de 2,3 milioane de dolari, din acest punct de vedere situandu-se sub productii cu investitii mult mai mici ce au avut incasari mult mai mari, precum Shoot Me in the Heart, Chronicle of a Blood Merchant, The Treacherous sau The Chronicles of Evil. Pentru ceea ce a iesit sub aspect vizual, bugetul de 8,5 milioane de dolari pare mic, si se pun serioase semne de intrebare cat a fost plata actorilor ce au aparut in acest film, ce sunt nume unul si unul, daca bugetul a fost atat de mic. Se stie ca Lee Byung-hun e cel mai bine platit actor coreean al momentului, si nu accepta sa apara in orice fel de filme. Jeon Do-yeon e probabil cea mai cunocuta actrita coreeana pe plan international, premiata inclusiv la Cannes, a carei cota nu e deloc una joasa. Lor li s-au alaturat in distributie Kim Go-eun (recent vazuta in “Coinlocker Girl” si “Monster”), veteranul Lee Kyoung-young (care e o figura nelipsita din cele mai de succes filme coreene ale fiecarui an), Bae Soo-bin, Kim Tae-woo si tanarul Lee Joon-ho (membru al formatiei 2PM, cunoscut si ca Junho, pe care ni-l amintim din “Twenty”). De ce filmul nu a avut succes in Coreea ? E de inteles. Regizorul si scenaristul Park Heung-sik (autorul memorabilului “My Mother, the Mermaid”, unde a colaborat de asemenea cu actrita lui preferata, Jeon Do-yeon) se pare ca a tras prea mult cu ochiul la cinematografia chineza, rezultatul final fiind un scenariu mai putin consistent, insa un spectacol vizual remarcabil. Totusi, tot acest spectacol vizual se bazeaza pe o multime de clisee – unele specifice filmului coreean, altele filmului chinezesc, iar tot ce vedem in materie de “entertainment” am mai vazut deja in mai multe filme chinezesti ale ultimilor ani. Chiar daca scenariul este mai putin inspirat, jocul actorilor e un adevarat regal, si doar si pentru acest lucru filmul merita urmarit. CONTINUAREA AICI

ULTERIOR MOTIVE (2015) - subtitrare in romana

“Ulterior Motive” e primul film al regizorului Arthur Wong in 28 de ani, venind dupa dinamicul “In the Line of Duty 3” (1987). Ajuns la o varsta venerabila, pentru cei ce nu stiu, Arthur Wong e o legenda vie a filmului din Hong Kong. Nu neaparat ca regizor (“Ulterior Motive” e doar al treilea film regizat in cariera), producator (a produs doar cunoscutul “The Floating Landscape”) si scenarist (unicul scenariu l-a scris pentru un film obscur din 1980), nici macar ca actor, avand 9 aparitii in filme, toate ca actor figurant. Arthur Wong e un maestru al imaginii, calcand pe urmele tatalui sau, un renumit director de imagine din anii ’50-’60. E cunoscut pentru fimarile cu mai multe camere simultan, pentru primul film filmat in “high definition” din Asia si ca singura persoana din istorie ce detine recordul de a fi castigat 3 ani consecutiv, de doua ori, premii la Hong Kong Film Awards. Din 1976 pana in prezent a participat la director de imagine la nu mai putin de 130 de filme, multe dintre ele regizate de nume mari ale filmului chinezesc, precum Ringo Lam, John Woo, Tsui Hark, Peter Chan sau Sammo Hung. Printre cele mai cunoscute filme pentru care a fost premiat pentru “Cea mai buna imagine” se numara “Bodyguards and Assassins”, “Painted Skin”, “The Warlords” sau “The Floating Landscape”. Experienta in manuirea camerei se vede si in “Ulterior Motive”, un film excelent filmat, cu imagini dinamice si cu unghiuri surprinzatoare ce prezinta perspective diferite de percepere a realitatii. In rolurile principale, veteranul Simon Yam si cunoscutul Gordom Lam din “Z Storm”,”Firestorm” sau “Cold War” dar multa calitate scenariului plin de surprize al acestui thriller psihologic electrizant cu accente de film noir. CONTINUAREA AICI

CHRONICLE OF A BLOOD MERCHANT (2015) - subtitrare in romana

Gongju, 1953. Huh Sam-kwan (Ha Jung-woo) e un om simplu, muncitor, mostenind indemanarea tatalui sau dulgher si a bunicului sau maistru de constructii. Lucreaza pe un santier pentru a-si castiga traiul de zi cu zi in Coreea anilor de dupa Razboiul Coreean, prietenii lui tot cicalindu-l cu faptul ca ar fi timpul sa se insoare. Ar face-o el, dar cu cine ? Intr-una din zile, pe santier isi face aparitia o fata incantatoare, Ok-ran (Ha Ji-won), ce vinde floricele de porumb. Sam-kwan e vrajit de glasul cristalin al acesteia si de chipul ei angelic, indragostindu-se la prima vedere de ea. Nu trec nici cateva ore si craiul nostru deja s-a decis sa se insoare. Doar ca exista o mica problema: Ok-ran e curtata de Ha So-yong, un playboy ce se ocupa cu contrabanda de produse americane, in jurul caruia roiesc toate fetele. Ce sanse are Sam-kwan, un coate goale, in fata acestuia ? In plus, o nunta presupune o investitie financiara, iar Sam-kwan nu are economii puse deoparte. Totusi, aude intamplator ca daca se duce in oras sa doneze sange, primeste o suma consistenta de bani. Astfel ca isi pune in indeplinire planul, strange ceva banuti, face ce face si obtine mana fetei de la tatal acesteia, iar peste 11 ani ii regasim sot si sotie traind in deplina armonie intr-o casuta modesta la periferia oraselului Gongju. Au trei copii la care tin mult, dar la scurt timp umbla zvonuri prin oras cum ca Il-ran, fiul mai mare, ar fi de fapt fiul playboyului Ha. Criza se declanseaza, iar de aici o multime de probleme ce se tin scai de toata lumea... CONTINUAREA AICI

HER GRANDDAUGHTER (2015) - subtitrare in romana

La 60 de ani, prolificul regizor japonez Ryuichi Hiroki ajunge la borna celui de-al 38-lea film al sau, “Her Granddaughter”. Hiroki nu e un regizor despre care sa spui ca se limiteaza la un anume gen de filme, la viata lui regizand si melodrame, si filme comerciale de calitate mai slaba (cele de la inceputul carierei - sfarsitul anilor ’80-inceputul anilor ’90 -, dar si multe drame romantice si filme de familie sau dedicate membrilor familiei. Fie ca in centrul atentiei lor se afla copiii sau persoanele cu dizabilitati (“Nobody’s Perfect”), femei aflate in momente de criza existentiala (“Vibrator”, “L’Amant”) sau oameni obisnuiti cu profesii diverse (“Kabukicho Love Hotel”), toate filmele sale au un numitor comun: iubirea. Indiferent sub ce forma: pura, interzisa, adolescentina; iubirea aproapelui e centrul de interes al tuturor productiilor sale. “Her Granddaughter” nu face exceptie, doar ca de aceasta data avem parte de un film destul de indraznet daca ne raportam la conservatorismul societatii japoneze. In rolurile principale revedem doi actori indragiti si foarte populari in Japonia, din doua generatii diferite. Si, daca spunem asta, probabil ati ghicit si la ce fel de iubire veti fi martori: cea dintre un profesor trecut de prima tinerete si o tanara la jumatate din varsta lui. Nana Eikura din “The Floating Castle” (cu un rol secundar si in “Nobody;s Perfect”) si Etsushi Toyokawa (Postcard, Platinum Data, Love Never to End, 20 th Century Boys, Year One in the North) formeaza cuplul amintit, filmul avand la baza o manga de succes publicata din 2009 pana in 2012 de autoarea Keiko Nishi. Coloana sonora a filmului e semnata de Koji Endo, un mare compozitor de muzica de film japonez, cu peste 100 de coloane sonore de filme si seriale la activ, in timp ce tema muzicala principala o constituie melodia “Hold me, hold you” semnata de JUJU. CONTINUAREA AICI

JU-ON: THE FINAL CURSE (2015) - subtitrare in romana

Continuand povestea din “Ju-on The Beginning of the End”, Mai, sora mai mare a lui Yui, invatatoare la o clasa din scoala primara, afla de disparitia surorii ale. Primind de la scoala lucrurile ei, Mai afla ca sora ei vizita des casa unuia din elevii ei, Toshio Saeki, care absenta de mai bine de 9 zile. Printre lucrurile surorii sale, Mai descopera niste pagini cu niste cerculete, iar la un moment dat incepe sa se comporte ciudat. Pentru a deslusi misterul disparitiei surorii sale si a pune capat blestemului urii, Mai decide sa viziteze misterioasa casa a elevului Toshio. Povestea mai multor personaje ce vor fi legate de acest blestem si de Toshio va fi dezvaluita, printre care ca a familiei adoptive a lui Toshio, o mama singura, matusa lui Toshio, si fiica ei Reo, ce devin noua familie a tacutului baiat, povestea fetitei bolnave din clinica din apropierea casei blestemate, Marisa, ce-l filmeaza noaptea pe Toshio, si povestea prietenului lui Mai, ce lucreaza ca impiegat intr-o gara. Aparent fara legatura intre ele, toate aceste personaje vor intra in contact cu blestemul Ju-on si vor incerca sa il invinga… CONTINUAREA AICI

JU DOU (1990) - subtitrare in romana

“Ju Dou” e unul din filmele de la inceputul carierei marelui regizor chinez Zhang Yimou, realizat la 3 ani dupa mult-premiatul sau film de debut “Red Sorghum”. Intre cele doua productii, Yimou a inceput o colaborare cu un alt regizor debutant, Yang Fengliang, cu care a regizat filmul de actiune “Codename Cougar” in 1989. A doua si totodata ultima lor colaborare e chiar la “Ju Dou”, film care se inscrie intr-o serie de 7 filme consecutive de-ale lui Zhang Yimou in care protagonista e partenera lui artistica si de viata din acea perioada, actrita Gong Li. Desi la rubrica regizor sunt creditati cei doi cineasti amintiti, aceasta productie are semne distinctive evidente ale artei vizuale expresioniste a lui Yimou. Avand o tema narativa de interes general, filmul e una din rarele productii ale anilor ’90 ca incearca sa patrunda in atmosfera sociala conservatoare a unei asezari rurale din China anilor ’20. Abordarea pasiunii sexuale ilicite si a temei adulterului intr-un orasel de provincie conservator a asigurat imediat succesul productiei peste hotare, aducandu-i in scurt timp o nominalizare la Oscarul pentru Cel mai bun film strain, iar lui Zhang Yimou o nominalizare la Palme D’Or. Ce e mai putin stiut e faptul ca initial, “Ju Dou” a fost interzis timp de mai multi ani in China, unde a rulat abia din 1992. Ca am amintit de Oscaruri, “Ju Dou” a fost primul film chinezesc din istorie ce a fost nominalizat la Oscaruri, in 1990. Filmul a castigat 4 premii si a avut 2 nominalizari. “Ju Dou” a aparut pe dvd abia in 1999, in Statele Unite, calitatea imaginii fiind indoielnica datorita metodei Tehnicolor folosite, specifice filmelor color de la Hollywood de pana la inceputul anilor ’50, cu culori saturate. Abia recent a aparut pe piata un bluray restaurant la aceasta productie, care ii ofera o calitate a imaginii exceptionala, ce nu lasa sa se intrevada faptul ca de la realizarea lui pana in prezent au trecut 25 de ani. CONTINUAREA AICI

COIN LOCKER GIRL (2015) - subtitrare in romana

“Coin Locker Girl” este una din surprizele placute ale acestui an pe care cineastii coreeni ni le-au oferit. Cu un buget infim si cu o distributie care la prima vedere nu spune prea multe, filmul reuseste o mare performanta atat datorita interpretarii celor doua protagoniste, cat mai ales scenariului solid si extrem de bine pus in scena. “Coin Locker Girl” nu e un film usor de digerat, abundand in violenta – motiv pentru care a si rulat in Coreea cu interdictie de vizionare pentru publicul minor -, insa ne ofera e incursiune inedita in lumea interlopa altfel de cum ne-au prezentat-o filmele cu gangsteri coreene ale ultimilor 15 de ani. Daca in acestea vedem o violenta pusa in slujba unei suprematii teritoriale sau de bransa, in “Coin Locker Girl” violenta e instrument de disciplina, punitiv sau educativ, cu consecintele de rigoare asupra fiecarui personaj in parte. Cele doua protagoniste au o interpretare memorabila. Kim Hye-soo isi socheaza cu siguranta fanii, interpretand un rol cum nu a mai avut in toata cariara sa. Daca am avut prilejul sa o vedem in seriale si filme mereu avand o raceala si o severitate in comportament si privire, fara insa ca vreodata sa transmita senzatia de teama, de aceasta data personajul ei e o criminala cu sange rece, fara nici un fel de remuscari, capul unei grupari interlope care, paradoxal, isi spune Mama. Kim Go-eun, pe care ne-o amintim din productia de succes “Eung-gyo”, ce i-a adus 4 premii de interpretare chiar la debut, interpreteaza rolul unei fiice a acestei Mame violente, impresionand din nou cu naturaletea sa debordanta in fata camerelor de luat vederi. Rolurile secundare, desi nu sunt interpretate de actori foarte cunoscuti, nu trag in jos filmul, in ciuda numarului mare de personaje ce interactioneaza de-a lungul povestii. “Coin Locker Girl” a avut incasari de peste 10 milioane de dolari la box-office-ul coreean, castigand 5 premii (din care 2 oferite de Asociatia Criticilor de Film din Coreea pentru Cea mai buna actrita – Kim Hye-soo si pentru Film de top 10 in anul 2015) si avand 9 nominalizari. CONTINUAREA AICI

TIME TRIP APP (2014) - subtitrare in romana

Daca in “Time To Love”, personajul principal calatorea inapoi in timp in perioada dinastiei Qing, iata ca si japonezii – de altfel pasionati de calatoriile cinematografice in timp – isi trimit emisarii prezentului in trecut, tocmai in ultimele zile ale perioadei Edo, in cea mai noua productie pe tema calatoriei in timp, “Time Trip App”. Comediile traznite sunt un gen de sine statator in cinematografia japoneza, in conditiile in care in alte cinematografii acest gen e unul de nisa. Asadar, pentru japonezi, acest gen de filme cu personaje aiurite ce calatoresc in timp, cunosc figuri istorice reale si apoi revin in prezent, sunt o componenta de baza a umorului lor autohton. Iar daca mai adaugi componenta de aventura, nu poate rezulta decat ceva plin de amuzament, usor de savurat de intreaga familie. Pornind de la premisa ca regizorul Toshio Lee incearca sa ofere strict buna dispozitie si o lectie de istorie spusa pe intelesul tuturor, se poate trece cu vederea lipsa de interes pentru prezentarea misterioasei aplicatii prin care personajele calatoresc inapoi in timp. Nici un moment nu exista interes pentru lamurirea acestui mister, personajele se trezesc in alte timpuri si se acomodeaza imediat cu atmosfera, lasand la o parte orice menajamente sau curiozitati, ducand cu ei spiritul japonezului modern intr-o lume inca aflata la stadiul medieval. Filmul are la baza nu o manga, cum poate v-ati astepta, ci un roman, scris de veteranul Taku Mayumura, roman care in 1994 a fost ecranizat intr-un serial de televiziune, “Bakumatsu Kokosei”. In rolurile principale ii revedem pe Hiroshi Tamaki (The Lady Shogun and Her Men, MW) si pe Satomi Ishihara (din “Attack on Titan”, “Monsterz” sau “The Incite Mill”), dar si pe Koichi Sato (din Floating Castle) in rolul comandantului Saigo. CONTINUAREA AICI