luni, 3 august 2015

RAMPO NOIR (2005) - subtitrare in romana

Rampo Noir poster“Realitatea se vede in vis. Ceea ce visezi noaptea e adevarat.” (Rampo)
“Rampo Noir” e un omnibus format din 3 segmente, fara legatura intre ele, ce au la baza nuvele scrise de nonconformistul fan al lui Edgar Alan Poe, Rampo Edogawa: “Iadul din oglinda”, “Omida” si “Insecta taratoare”. Celor 3 segmente li se adauga un scurtmetraj introductiv de doar 8 minute, intitulat “Canalul lui Marte”, ce e mai greu de inteles fara a cunoaste ce urmeaza in continuare. In acest segment, un barbat ajunge pe marginea unui lac adanc ce pare a duce spre Iadul insusi. Acest segment practic are ca rol legarea intre ele a celor 3 segmente ce urmeaza. Elementul comun al tuturor celor 4 scurtmetraje e prezenta actorului si cantaretului japonez Tadanobu Asano in roluri diferite, ca protagonist, spectator si antagonist, a carui infatisare se potriveste ca o manusa viselor delirante ale lui Rampo. Astfel, il vedem intruchipandu-l cand pe celebrul detectiv Kogoro Akechi (cine a citit romanele sau nuvelele lui Rampo, sau macar a vazut ecranizarea “Rampo” din 1994, stie despre cine e vorba), cand un sofer paranoic sau un iubitor excentric al artei. In toate aceste roluri, interpretarea lui e sublima. Aceasta antologie (regizata de 3 regizori (Akio Jissoji, Hisayasu Sato si Suguru Takeuchi) ne demonstreaza ca genul horror japonez mai are ceva original de aratat, si nu se rezuma doar la plictisioarele deja povesti horror cu fantome sau blesteme. In “Rampo Noir” avem fiinte umane reduse la caracteristicile unei insecte (Omida), ale unor germeni (Insecta taratoare) sau ale unor opere de arta (Omida si Insecta taratoare), fiinte umane care se transforma, devin desfigurate, monstruoase, abjecte, respingatoare. Totul pe fundalul muzicii tradiutionale japoneze, a jazz-ului sau operei, ce redau perfect atmosfera vremurilor in care Rampo Edogawa scria aceste nuvele in prima jumatate a secolului XX, o perioada de transformari galopante si de modernizare a societatii japoneze. Iar timpul nuvelelor lui Edogawa se dilata, asemeni acelui lac nesfarsit de adanc din “Canalul lui Marte”, in care prezentul si trecutul, traditionalul si modernul se amesteca imperceptibil intr-o constructie bizara si grotesca cum nu s-a mai vazut.CONTINUAREA AICI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu