“Realitatea se vede in vis. Ceea ce visezi noaptea e adevarat.” (Rampo)
“Rampo Noir” e un omnibus format din 3 segmente, fara legatura intre
ele, ce au la baza nuvele scrise de nonconformistul fan al lui Edgar
Alan Poe, Rampo Edogawa: “Iadul din oglinda”, “Omida” si “Insecta
taratoare”. Celor 3 segmente li se adauga un scurtmetraj introductiv de
doar 8 minute, intitulat “Canalul lui Marte”, ce e mai greu de inteles
fara a cunoaste ce urmeaza in continuare. In acest segment, un barbat
ajunge pe marginea unui lac adanc ce pare a duce spre Iadul insusi.
Acest segment practic are ca rol legarea intre ele a celor 3 segmente ce
urmeaza. Elementul comun al tuturor celor 4 scurtmetraje e prezenta
actorului si cantaretului japonez Tadanobu Asano in roluri diferite, ca
protagonist, spectator si antagonist, a carui infatisare se potriveste
ca o manusa viselor delirante ale lui Rampo. Astfel, il vedem
intruchipandu-l cand pe celebrul detectiv Kogoro Akechi (cine a citit
romanele sau nuvelele lui Rampo, sau macar a vazut ecranizarea “Rampo”
din 1994, stie despre cine e vorba), cand un sofer paranoic sau un
iubitor excentric al artei. In
toate aceste roluri, interpretarea lui e sublima. Aceasta antologie
(regizata de 3 regizori (Akio Jissoji, Hisayasu Sato si Suguru Takeuchi)
ne demonstreaza ca genul horror japonez mai are ceva original de
aratat, si nu se rezuma doar la plictisioarele deja povesti horror cu
fantome sau blesteme. In “Rampo Noir” avem fiinte umane reduse la
caracteristicile unei insecte (Omida), ale unor germeni (Insecta
taratoare) sau ale unor opere de arta (Omida si Insecta taratoare),
fiinte umane care se transforma, devin desfigurate, monstruoase,
abjecte, respingatoare. Totul pe fundalul muzicii tradiutionale
japoneze, a jazz-ului sau operei, ce redau perfect atmosfera vremurilor
in care Rampo Edogawa scria aceste nuvele in prima jumatate a secolului
XX, o perioada de transformari galopante si de modernizare a societatii
japoneze. Iar timpul nuvelelor lui Edogawa se dilata, asemeni acelui lac
nesfarsit de adanc din “Canalul lui Marte”, in care prezentul si
trecutul, traditionalul si modernul se amesteca imperceptibil intr-o
constructie bizara si grotesca cum nu s-a mai vazut.CONTINUAREA AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu