THE BEAUTY INSIDE (2015) - subtitrare in romana

“The Beauty Inside” (2015) e filmul de debut al regizorului coreean de 45 de ani Baek Jong-yeol, cunoscut sub pseudonimul Baik, o fantezie romantica mai aparte decat alte filme coreene de gen lansate in perioada de dupa renasterea filmului coreean de la inceputul anilor 2000. Dupa cum o sugereaza si titlul, subiectul oscileaza in jurul unei chestiuni la moda si universal valabile in zilele noastre: care frumusete conteaza, cea interioara sau cea exterioara ? Vedem peste tot pe mapamond, pornind desigur de la americani, o adevarata obsesie, mai ales a femeilor, dar de ceva timp si a barbatilor, pentru o infatisare care sa se apropie de anumite standarde de frumusete (coreenii nu fac exceptie, fiind printre primii ce au pus mare pret pe “ceea ce se vede”, dovada numarul mare de operatii estetice anuale realizate in Tara Diminetilor Linistite). Dar sunt aceste standarde obiective si chiar reflecta perfectiunea ? Goethe spunea ca frumusetea “e manifestarea unor legi tainice ale naturii”, insa in ziua de azi mai degraba frumusetea e o rezultanta a propriei culturi a unei natiuni. Exista o frumusete de suprafata, ce o regasim in obiecte de arta realizate de mari artisti, in forma lor, in ceea ce e palpabil, si, desigur, exista o frumusete intrinseca, a fiecarui obiect, lucru, fiinta. Asadar, dilema frumusetii exterioare versus frumusete interioara e una nesfarsita, care mereu va suscita un mare interes. “The Beauty Inside” ne prezinta o latura a acestei dileme sub forma unei fantezii cu un singur protagonist masculin interpretat de mai mult de o duzina de actori. Surpriza placuta e ca in rolul personajului Woo-jin, regizorul Baik a distribuit cunoscuti actori de roluri secundare din filme si seriale coreene, dar si actori in mare voga din tanara generatie Cum era de asteptat, acestia au aparitii scurte, de cateva minute, lucru suficient sa atraga atentia fanilor lor asupra acestui film. Nu e apetisant sa vezi in trailer figuri precum Park Shin-hye, Do Ji-han, Park Seo-joon, Lee Hyun-woo, Lee Jae-joon, Lee Jin-wook, Lee Dong-wook sau Yoo Yoon-seok, si sa nu fii curios de film ? Iar daca adaugi nume consacrate ca Lee Beom-soo, Kim Sang-ho, Juri Ueno, Bae Sung-woo, Lee Kyoung-young sau Kim Ju-hyeok, reteta succesului e asigurata. In mod paradoxal, acest personaj colectiv duce in spate greul filmului, chiar daca protagonista feminina, cunoscuta si indragita Han Hyo-joo, apare in cea mai mare parte a cadrelor, avand cel mai mare procent de replici din scenariu. Filmul a avut 6 nominalizari, castigand si 2 premii, unul pentru regie si alul pentru editare. “The Beauty Inside” a avut incasari de 14 milioane de dolari in Coreea, fiind un succes moderat al acestui an, situandu-se cam la acelasi nivel de incasari cu “Love Forecast”, un alt film romantic de succes din 2015.CONTINUAREA AICI

DOG STAR (2002) - subtitrare in romana

Prolificul regizor si scenarist japonez Takahisa Zeze, ce are peste 30 de filme la activ din 1989 pana in prezent, si-a inceput cariera ca asistent de regie, apoi regizor de filme “pinku” in anii ’90, insa in scurt timp s-a departat de acest gen prin analiza legaturilor sociale dintre personajele sale, stilul mai putin violent ca al altor regizori de gen, un plus de satira si umor stangaci, toate devenind caracteristicile filmelor lui. Treptat, a abordat si alte genuri, de la horror (Kokkuri) la drame si de la filme despre catastrofe (Pandemic) la fictiuni (Moon Child). Caracterizandu-si propriile filme, Zeze a afirmat: “Incerc sa arat in filmele mele relatiile dintre oameni. Filmele pe care eu le fac sunt despre iubire.” Aceste cuvinte sunt perfect adevarate daca vine vorba de productia din 2002, “Dog Star”, una care i-a adus dupa mai bine de un deceniu o binemeritata recunoastere. O combinatie de romantism fantezist si putina comedie excentrica, “Dog Star” e, in cele din urma, o drama induiosatoare despre iubire. Una neobisnuita, cum rar o vedem in filmele asiatice, cu atat mai putin japoneze, dintre un om si un caine. Sa nu va ganditi ca e o clasica poveste in stilul lui “Hachiko”; filmul lui Zeze e o fantezie mai aparte, in care cainele ia infatisarea unui om pentru a-si implini o dorinta facilitata de divinitate. Nu-i asa ca e incitant ? Daca pestisorul de aur ar exista cu adevarat si ne-ar putea imdeplini o dorinta, oare care ar fi aceasta ? Probabil noi, ca oameni, ne-am raporta la “valorile” acestei lumi precum banii, bunastarea sau fericirea dobandita fara nici un sacrificiu, pentru ca asa este firea umana. Dar un caine, daca ar avea sansa de a i se indeplini o dorinta, oare aceasta nu ar fi legata de loialitatea sa fata de stapan, singura fiinta care de-a lungul vietii ii poate oferi afectiune ? Cu un Etsushi Toyokawa tanar si vivace in rolul cainelui incarnat in fiinta umana, “Dog Star” ne ofera doua ore emotionante despre o intalnire fantezista a omului cu propriile sale umbre si defecte. CONTINUAREA AICI

WE ARE DATING NOW (2002) - subtitrare in romana episoadele 1-16

„We Are Dating Now” e un serial coreean din perioada anterioara raspandirii Valului Coreean, ce ne prilejuieste reintalnirea cu mari vedete de azi ale filmului si serialelor coreene, din perioada in care acestia nu erau inca foarte cunoscuti si, in egala masura, ne da ocazia sa cunoastem cateva din starurile momentului in anul 2002, actori care odata cu Hallyu si noile exigente din industrie au trecut in umbra, lasand locul noii generatii de actori tineri. Fiecare perioada isi are vedetele si un stil propriu, raportat strict la cerintele publicului. Spre exemplu, melodiile din perioada ante-Hallyu erau de obicei scrise in intregime in coreeana, ceea ce reprezenta o bariera culturala ce inhiba o potentiala receptivitate fata de k-pop in afara Peninsulei Coreene. Similar, daca e sa vorbim de k-dramele realizate in perioada ante-Hallyu, se spune ca industria serialelor de televiziune de atunci ducea o acuta lipsa de calitate, find prea putin incurajata sa progreseze. Televiziunile erau mai interesate in a achizitiona seriale si programe americane, dublate mai apoi in coreeana, in fata eforturilor de depasire a „oboselii creative” de care suferea intreaga industrie. Si mai e un lucru important, pentru a intelege contextul in care erau promovate aceste seriale: realizatorii serialelor se luptau sa cucereasca audienta autohtona. Ratingurile mici atinse de seriale nici nu includea vreun plan de export al acestora. Toata revigorarea industriei coreene de seriale tv vine odata cu Hallyu, si e consecinta unei schimbari strategice in politica economica si culturala a tarii. Stiti care e paradoxul ? Masurile au fost luate in plina criza financiara la sfarsitul anilor ‚90, cand Coreea a fost tinuta in viata de banii FMI. A fost momentul in care politicienii coreeni s-au mobiliat si au votat pachete de legi ce impuneau minim 80% continut de programe autohtone la televiziuni, si achizitionarea de productii realizate de companii de productie independente de televiziuni. Asa a luat nastere o concurenta, a inceput sa creasca calitatea programelor tv, apoi au crescut pretentiile difuzorilor, iar cand au fost puse in practica initiative legislative pentru incurajarea exportului de cultura sud-coreeana, s-a facut si pasul spre exportarea k-dramelor, pe fondul exploziei Hallyu odata cu „Winter Sonata”. CONTINUAREA AICI

A BOY WHO WENT TO HEAVEN (2005) - subtitrare in romana

Filmul coreean intotdeauna a stiut sa fie original si inventiv cand vine vorba de a pune imaginatia in slujba creativitatii. Multe scenarii incantatoare au stat la baza unor productii fara un buget prea mare, in prima jumatate a anilor 2000 (e suficient sa amintim de “My Mother, the Mermaid”, “A Man Who Went to Mars”, “Il Mare” sau “Windstruck”), rezultatul final fiind niste productii memorabile, ce au propulsat in doar cativa ani cinematografia coreeana la un rang de top la nivel mondial. “A Boy Who Went to Heaven” e o fantezie romantica emotionanta in regia lui Yun Tae-yong, despre copilarie si familie vazute prin ochii unui copil obisnuit ce ajunge intr-o situatie neobisnuita. Park Hae-il, pe care ni-l amintim din numeroase productii coreene (Scent of Chrysanthemums, My Mother the Mermaid, Modern Boy, Eungyo, Heartbeat, My Dictator sau The Whistleblower) isi imparte rolul cu actorul copil Kim Kwan-woo, personajul Nemo aparand atat ca si copil, cat si ca adult. Yum Jung-ah, fosta Miss Coreea in 1991, in rolul Booja, impresioneaza din nou la fel cum a facut-o in “Lovely Rivals”, prezenta ei degajand o energie pozitiva si un optimism evident. Desi original, scenariul duce cu gandul la unele filme de succes de la Hollywood despre calatoria in timp in prezent, prin intruparea – nu trebuie pusa intrebarea cum anume, de aceea filmul e o fantezie – unui copil in corpul unei persoane adulte, pastrand desigur caracteristicile mentale ale unui minor. “Big”, cu Tom Hanks sau mult mai tarziu “13 going on 30” au avut tematici similare, desi realizarea lor nu aduce nimic cu aceasta superba productie coreeana. Unde “A Boy Who Went to Heaven” difera, chiar exceleaza, fata de amintitele productii de duzina de la Hollywood e premisa magica pe care realizatorul o induce prin introducerea elementelor fantastice explicate detaliat. Din acest motiv, filmul pare ca un basm pentru adulti, vazut prin ochii inocenti ai unui copil. Ce poate fi mai frumos ? CONTINUAREA AICI

WHO'S GOT THE TAPE ? (2004) - subtitrare in romana

Cand spui numele regizorului Jo Jin-gyu, automat nu il poti disocia de “My Wife is a Gangster” si de recentul “Man on the Edge”, doua comedii antrenante cu gangsteri. Acelasi este si genul lui “Who’s Got the Tape ?”, al doilea film din cariera acestuia, o comedie de zile mari ce ironizeaza atat gangsterii, cat si politia coreeana. Nasterea comediilor cu gangsteri in Coreea s-a datorat in mare masura succesului dramei cu gangsteri “Friend” din 2002, dar inainte de aceasta, in anii ’90, seria de filme “Two Cops” a fost adevarata deschizatoare de drumuri in domeniu. Comedii precum “My Wife is a Gangster” si “Marrying the Mafia” s-au dovedit lucrative. Avand bugete undeva la 1,5-2,5 milioane de dolari, astfel de filme au scos si incasari de 20 de ori mai mari decat costul initial. Acestea vizau doua perioade de sarbatoare, ca data a premierei, Chuseok (Ziua Recunostintei) si Seol (Anul Nou Lunar), astfel explicandu-se succesul lor de box-office. Devenind o afacere profitabila, comediile cu gangsteri, urmate de cele politiste, au inflorit odata cu Hallyu, Hollywood-ul realizand remake-uri, vandute chiar pe piata coreeana. Denumite comedii “sammai” (termen provenit din japoneza), ele au in centrul lor gangsteri, batausi, politisti mai putin manierati, iar curand genul avea sa se diversifica cu mai multe sub-genuri, tratand de exemplu conexiunile unor astfel de personaje cu oameni din afara lumii lor (celebrele drame si melodrama cu o fata de treaba ce se indragosteste de un gangster). “Who’s Got the Tape ?”, o astfel de comedie din perioada de glorie a genului (2004), trateaza cu ironie subiectul, reusind printr-o distributie cu actori cunoscuti, fara pretentii de mari vedete, sa ofere tot ce avea in acel moment mai bun genul. In rolurile principale ii vedem pe Yoo Deong-geun (cunoscut dintr-o multime de seriale, premiat anul trecut cu Marele premiu la KBS Drama Awards pentru rolul din “Jeon DoJeon”) si Lee Moon-sik (ce nu mai are nevoie de prezentare), iar intr-o aparitie inedita, pret de cateva minute, il veti vedea pe nimeni altul decat Cha Tae-hyun. Toata distributia ne ofera un recital plin de umor ce starneste hohote de ras fara oprire pe toata durata filmului, si ce poate fi mai reusit la o astfel de productie daca nu atingerea scopului pentru care a fost creata ? CONTINUAREA AICI

THE TREACHEROUS (2015) - subtitrare in romana

Istoria Coreei ne ofera o gama larga de figuri istorice pe care cineastii din peninsula le-au recreat atat pe baza datelor consemnate de anale cat mai ales cu ajutorul imaginatiei artistice. Prin intermediul acestor filme si seriale am avut ocazia sa cunoastem capitole mai mult sau mai putin stralucite din viata Celor Trei Regate antice, a Goryeo sau a Joseonului, productiile coreene trecand de mult dincolo de granitele tarii si starnind interesul pentru cultura si istoria coreeana in cele mai indepartate colturi ale lumii. Totusi, in acest an, regizorul Min Kyu-dong a surprins pe toata lumea cu cel mai recent film al sau, “The Treacherous”. Si asta deoarece pentru prima data un film coreean artistic de epoca abordeaza dintr-o perspectiva diferita viata unui rege. Mai mult, nu a oricarui rege, nu a unei figure cu care Coreea sa se poata lauda, ci a unui monarh obscur, Yeaonsan-gun, ce a avut o domnie de 12 ani la cumpana secolelor XV-XVI. Acest rege, ramas in istorie ca cel mai mare tiran al Joseonului, a fost portretizat si in productia de succes “The King and the Clown” din 2005, in care se sugera o nefireasca atractie a acestuia pentru un bufon efeminat de la Curtea sa. “The Treacherous” este insa o productie mult mai indrazneata, ce merge mult mai departe de atat, cum nu a mai mers nici un film coreean de epoca pana in prezent. Distributia este una de exceptie, cu un Kim Kang-woo halucinant in rolul regelui-tiran, si cu un Joo Ji-hoon aflat in fata rolului carierei, ce pastreaza aceeasi raceala si aroganta cu care ne-a obisnuit din “Princess Hours”, dar care ne ofera ceva mai mult decat un rol negativ clasic. Lim Ji-yeon, frumoasa actrita ce a fost partenera lui Song Seung-heon in “Obssessed” revine intr-un rol provocator, in timp ce Lee Yoo-young (al carei personaj e rivala personajului lui Lim Ji-yeon, concubina Seol) a fost recompensata la Blue Dragon Film Awards din acest an cu premiul pemntru Cea mai buna actrita debutanta. Cu un buget de aproape 6 milioane de dolari, filmul a obtinut peste 8 milioane de dolari incasari la box-office in Coreea, performand mult mai bine decat mult mai promovatul “Memories of the Sword”. Filmul a mai avut 3 nominalizari, din care 2 pentru imagine si una pentru costume. Filmul e bazat pe fapte reale consemnate in Analele dinastiei Joseon. CONTINUAREA AICI

MEMORIES OF THE SWORD (2015) - subtitrare in romana

Despre “Memories of the Sword” se vorbeste de mai bine de 2 ani, chiar de pe la sfarsitul lui 2012. Un proiect care s-a urnit greu, si ale carui filmari au inceput in sfarsit in septembrie 2013, durand 5 luni, De la data finalizarii filmarilor pana la data premierei a trecut mai bine de un an, lucru explicabil prin abundenta de efecte speciale, slow-motion-uri si efecte vizuale lucrate pe calculator. In august 2015, filmul avea in sfarsit premiera in Coreea, iar la 10 zile distanta si in Statele Unite. Cu un buget de 8,5 milioane de dolari, filmul a fost o crunta dezamagire la box-office-ul coreean, unde nu a obtinut mai mult de 2,3 milioane de dolari, din acest punct de vedere situandu-se sub productii cu investitii mult mai mici ce au avut incasari mult mai mari, precum Shoot Me in the Heart, Chronicle of a Blood Merchant, The Treacherous sau The Chronicles of Evil. Pentru ceea ce a iesit sub aspect vizual, bugetul de 8,5 milioane de dolari pare mic, si se pun serioase semne de intrebare cat a fost plata actorilor ce au aparut in acest film, ce sunt nume unul si unul, daca bugetul a fost atat de mic. Se stie ca Lee Byung-hun e cel mai bine platit actor coreean al momentului, si nu accepta sa apara in orice fel de filme. Jeon Do-yeon e probabil cea mai cunocuta actrita coreeana pe plan international, premiata inclusiv la Cannes, a carei cota nu e deloc una joasa. Lor li s-au alaturat in distributie Kim Go-eun (recent vazuta in “Coinlocker Girl” si “Monster”), veteranul Lee Kyoung-young (care e o figura nelipsita din cele mai de succes filme coreene ale fiecarui an), Bae Soo-bin, Kim Tae-woo si tanarul Lee Joon-ho (membru al formatiei 2PM, cunoscut si ca Junho, pe care ni-l amintim din “Twenty”). De ce filmul nu a avut succes in Coreea ? E de inteles. Regizorul si scenaristul Park Heung-sik (autorul memorabilului “My Mother, the Mermaid”, unde a colaborat de asemenea cu actrita lui preferata, Jeon Do-yeon) se pare ca a tras prea mult cu ochiul la cinematografia chineza, rezultatul final fiind un scenariu mai putin consistent, insa un spectacol vizual remarcabil. Totusi, tot acest spectacol vizual se bazeaza pe o multime de clisee – unele specifice filmului coreean, altele filmului chinezesc, iar tot ce vedem in materie de “entertainment” am mai vazut deja in mai multe filme chinezesti ale ultimilor ani. Chiar daca scenariul este mai putin inspirat, jocul actorilor e un adevarat regal, si doar si pentru acest lucru filmul merita urmarit. CONTINUAREA AICI

ULTERIOR MOTIVE (2015) - subtitrare in romana

“Ulterior Motive” e primul film al regizorului Arthur Wong in 28 de ani, venind dupa dinamicul “In the Line of Duty 3” (1987). Ajuns la o varsta venerabila, pentru cei ce nu stiu, Arthur Wong e o legenda vie a filmului din Hong Kong. Nu neaparat ca regizor (“Ulterior Motive” e doar al treilea film regizat in cariera), producator (a produs doar cunoscutul “The Floating Landscape”) si scenarist (unicul scenariu l-a scris pentru un film obscur din 1980), nici macar ca actor, avand 9 aparitii in filme, toate ca actor figurant. Arthur Wong e un maestru al imaginii, calcand pe urmele tatalui sau, un renumit director de imagine din anii ’50-’60. E cunoscut pentru fimarile cu mai multe camere simultan, pentru primul film filmat in “high definition” din Asia si ca singura persoana din istorie ce detine recordul de a fi castigat 3 ani consecutiv, de doua ori, premii la Hong Kong Film Awards. Din 1976 pana in prezent a participat la director de imagine la nu mai putin de 130 de filme, multe dintre ele regizate de nume mari ale filmului chinezesc, precum Ringo Lam, John Woo, Tsui Hark, Peter Chan sau Sammo Hung. Printre cele mai cunoscute filme pentru care a fost premiat pentru “Cea mai buna imagine” se numara “Bodyguards and Assassins”, “Painted Skin”, “The Warlords” sau “The Floating Landscape”. Experienta in manuirea camerei se vede si in “Ulterior Motive”, un film excelent filmat, cu imagini dinamice si cu unghiuri surprinzatoare ce prezinta perspective diferite de percepere a realitatii. In rolurile principale, veteranul Simon Yam si cunoscutul Gordom Lam din “Z Storm”,”Firestorm” sau “Cold War” dar multa calitate scenariului plin de surprize al acestui thriller psihologic electrizant cu accente de film noir. CONTINUAREA AICI

CHRONICLE OF A BLOOD MERCHANT (2015) - subtitrare in romana

Gongju, 1953. Huh Sam-kwan (Ha Jung-woo) e un om simplu, muncitor, mostenind indemanarea tatalui sau dulgher si a bunicului sau maistru de constructii. Lucreaza pe un santier pentru a-si castiga traiul de zi cu zi in Coreea anilor de dupa Razboiul Coreean, prietenii lui tot cicalindu-l cu faptul ca ar fi timpul sa se insoare. Ar face-o el, dar cu cine ? Intr-una din zile, pe santier isi face aparitia o fata incantatoare, Ok-ran (Ha Ji-won), ce vinde floricele de porumb. Sam-kwan e vrajit de glasul cristalin al acesteia si de chipul ei angelic, indragostindu-se la prima vedere de ea. Nu trec nici cateva ore si craiul nostru deja s-a decis sa se insoare. Doar ca exista o mica problema: Ok-ran e curtata de Ha So-yong, un playboy ce se ocupa cu contrabanda de produse americane, in jurul caruia roiesc toate fetele. Ce sanse are Sam-kwan, un coate goale, in fata acestuia ? In plus, o nunta presupune o investitie financiara, iar Sam-kwan nu are economii puse deoparte. Totusi, aude intamplator ca daca se duce in oras sa doneze sange, primeste o suma consistenta de bani. Astfel ca isi pune in indeplinire planul, strange ceva banuti, face ce face si obtine mana fetei de la tatal acesteia, iar peste 11 ani ii regasim sot si sotie traind in deplina armonie intr-o casuta modesta la periferia oraselului Gongju. Au trei copii la care tin mult, dar la scurt timp umbla zvonuri prin oras cum ca Il-ran, fiul mai mare, ar fi de fapt fiul playboyului Ha. Criza se declanseaza, iar de aici o multime de probleme ce se tin scai de toata lumea... CONTINUAREA AICI

HER GRANDDAUGHTER (2015) - subtitrare in romana

La 60 de ani, prolificul regizor japonez Ryuichi Hiroki ajunge la borna celui de-al 38-lea film al sau, “Her Granddaughter”. Hiroki nu e un regizor despre care sa spui ca se limiteaza la un anume gen de filme, la viata lui regizand si melodrame, si filme comerciale de calitate mai slaba (cele de la inceputul carierei - sfarsitul anilor ’80-inceputul anilor ’90 -, dar si multe drame romantice si filme de familie sau dedicate membrilor familiei. Fie ca in centrul atentiei lor se afla copiii sau persoanele cu dizabilitati (“Nobody’s Perfect”), femei aflate in momente de criza existentiala (“Vibrator”, “L’Amant”) sau oameni obisnuiti cu profesii diverse (“Kabukicho Love Hotel”), toate filmele sale au un numitor comun: iubirea. Indiferent sub ce forma: pura, interzisa, adolescentina; iubirea aproapelui e centrul de interes al tuturor productiilor sale. “Her Granddaughter” nu face exceptie, doar ca de aceasta data avem parte de un film destul de indraznet daca ne raportam la conservatorismul societatii japoneze. In rolurile principale revedem doi actori indragiti si foarte populari in Japonia, din doua generatii diferite. Si, daca spunem asta, probabil ati ghicit si la ce fel de iubire veti fi martori: cea dintre un profesor trecut de prima tinerete si o tanara la jumatate din varsta lui. Nana Eikura din “The Floating Castle” (cu un rol secundar si in “Nobody;s Perfect”) si Etsushi Toyokawa (Postcard, Platinum Data, Love Never to End, 20 th Century Boys, Year One in the North) formeaza cuplul amintit, filmul avand la baza o manga de succes publicata din 2009 pana in 2012 de autoarea Keiko Nishi. Coloana sonora a filmului e semnata de Koji Endo, un mare compozitor de muzica de film japonez, cu peste 100 de coloane sonore de filme si seriale la activ, in timp ce tema muzicala principala o constituie melodia “Hold me, hold you” semnata de JUJU. CONTINUAREA AICI

JU-ON: THE FINAL CURSE (2015) - subtitrare in romana

Continuand povestea din “Ju-on The Beginning of the End”, Mai, sora mai mare a lui Yui, invatatoare la o clasa din scoala primara, afla de disparitia surorii ale. Primind de la scoala lucrurile ei, Mai afla ca sora ei vizita des casa unuia din elevii ei, Toshio Saeki, care absenta de mai bine de 9 zile. Printre lucrurile surorii sale, Mai descopera niste pagini cu niste cerculete, iar la un moment dat incepe sa se comporte ciudat. Pentru a deslusi misterul disparitiei surorii sale si a pune capat blestemului urii, Mai decide sa viziteze misterioasa casa a elevului Toshio. Povestea mai multor personaje ce vor fi legate de acest blestem si de Toshio va fi dezvaluita, printre care ca a familiei adoptive a lui Toshio, o mama singura, matusa lui Toshio, si fiica ei Reo, ce devin noua familie a tacutului baiat, povestea fetitei bolnave din clinica din apropierea casei blestemate, Marisa, ce-l filmeaza noaptea pe Toshio, si povestea prietenului lui Mai, ce lucreaza ca impiegat intr-o gara. Aparent fara legatura intre ele, toate aceste personaje vor intra in contact cu blestemul Ju-on si vor incerca sa il invinga… CONTINUAREA AICI

JU DOU (1990) - subtitrare in romana

“Ju Dou” e unul din filmele de la inceputul carierei marelui regizor chinez Zhang Yimou, realizat la 3 ani dupa mult-premiatul sau film de debut “Red Sorghum”. Intre cele doua productii, Yimou a inceput o colaborare cu un alt regizor debutant, Yang Fengliang, cu care a regizat filmul de actiune “Codename Cougar” in 1989. A doua si totodata ultima lor colaborare e chiar la “Ju Dou”, film care se inscrie intr-o serie de 7 filme consecutive de-ale lui Zhang Yimou in care protagonista e partenera lui artistica si de viata din acea perioada, actrita Gong Li. Desi la rubrica regizor sunt creditati cei doi cineasti amintiti, aceasta productie are semne distinctive evidente ale artei vizuale expresioniste a lui Yimou. Avand o tema narativa de interes general, filmul e una din rarele productii ale anilor ’90 ca incearca sa patrunda in atmosfera sociala conservatoare a unei asezari rurale din China anilor ’20. Abordarea pasiunii sexuale ilicite si a temei adulterului intr-un orasel de provincie conservator a asigurat imediat succesul productiei peste hotare, aducandu-i in scurt timp o nominalizare la Oscarul pentru Cel mai bun film strain, iar lui Zhang Yimou o nominalizare la Palme D’Or. Ce e mai putin stiut e faptul ca initial, “Ju Dou” a fost interzis timp de mai multi ani in China, unde a rulat abia din 1992. Ca am amintit de Oscaruri, “Ju Dou” a fost primul film chinezesc din istorie ce a fost nominalizat la Oscaruri, in 1990. Filmul a castigat 4 premii si a avut 2 nominalizari. “Ju Dou” a aparut pe dvd abia in 1999, in Statele Unite, calitatea imaginii fiind indoielnica datorita metodei Tehnicolor folosite, specifice filmelor color de la Hollywood de pana la inceputul anilor ’50, cu culori saturate. Abia recent a aparut pe piata un bluray restaurant la aceasta productie, care ii ofera o calitate a imaginii exceptionala, ce nu lasa sa se intrevada faptul ca de la realizarea lui pana in prezent au trecut 25 de ani. CONTINUAREA AICI

COIN LOCKER GIRL (2015) - subtitrare in romana

“Coin Locker Girl” este una din surprizele placute ale acestui an pe care cineastii coreeni ni le-au oferit. Cu un buget infim si cu o distributie care la prima vedere nu spune prea multe, filmul reuseste o mare performanta atat datorita interpretarii celor doua protagoniste, cat mai ales scenariului solid si extrem de bine pus in scena. “Coin Locker Girl” nu e un film usor de digerat, abundand in violenta – motiv pentru care a si rulat in Coreea cu interdictie de vizionare pentru publicul minor -, insa ne ofera e incursiune inedita in lumea interlopa altfel de cum ne-au prezentat-o filmele cu gangsteri coreene ale ultimilor 15 de ani. Daca in acestea vedem o violenta pusa in slujba unei suprematii teritoriale sau de bransa, in “Coin Locker Girl” violenta e instrument de disciplina, punitiv sau educativ, cu consecintele de rigoare asupra fiecarui personaj in parte. Cele doua protagoniste au o interpretare memorabila. Kim Hye-soo isi socheaza cu siguranta fanii, interpretand un rol cum nu a mai avut in toata cariara sa. Daca am avut prilejul sa o vedem in seriale si filme mereu avand o raceala si o severitate in comportament si privire, fara insa ca vreodata sa transmita senzatia de teama, de aceasta data personajul ei e o criminala cu sange rece, fara nici un fel de remuscari, capul unei grupari interlope care, paradoxal, isi spune Mama. Kim Go-eun, pe care ne-o amintim din productia de succes “Eung-gyo”, ce i-a adus 4 premii de interpretare chiar la debut, interpreteaza rolul unei fiice a acestei Mame violente, impresionand din nou cu naturaletea sa debordanta in fata camerelor de luat vederi. Rolurile secundare, desi nu sunt interpretate de actori foarte cunoscuti, nu trag in jos filmul, in ciuda numarului mare de personaje ce interactioneaza de-a lungul povestii. “Coin Locker Girl” a avut incasari de peste 10 milioane de dolari la box-office-ul coreean, castigand 5 premii (din care 2 oferite de Asociatia Criticilor de Film din Coreea pentru Cea mai buna actrita – Kim Hye-soo si pentru Film de top 10 in anul 2015) si avand 9 nominalizari. CONTINUAREA AICI

TIME TRIP APP (2014) - subtitrare in romana

Daca in “Time To Love”, personajul principal calatorea inapoi in timp in perioada dinastiei Qing, iata ca si japonezii – de altfel pasionati de calatoriile cinematografice in timp – isi trimit emisarii prezentului in trecut, tocmai in ultimele zile ale perioadei Edo, in cea mai noua productie pe tema calatoriei in timp, “Time Trip App”. Comediile traznite sunt un gen de sine statator in cinematografia japoneza, in conditiile in care in alte cinematografii acest gen e unul de nisa. Asadar, pentru japonezi, acest gen de filme cu personaje aiurite ce calatoresc in timp, cunosc figuri istorice reale si apoi revin in prezent, sunt o componenta de baza a umorului lor autohton. Iar daca mai adaugi componenta de aventura, nu poate rezulta decat ceva plin de amuzament, usor de savurat de intreaga familie. Pornind de la premisa ca regizorul Toshio Lee incearca sa ofere strict buna dispozitie si o lectie de istorie spusa pe intelesul tuturor, se poate trece cu vederea lipsa de interes pentru prezentarea misterioasei aplicatii prin care personajele calatoresc inapoi in timp. Nici un moment nu exista interes pentru lamurirea acestui mister, personajele se trezesc in alte timpuri si se acomodeaza imediat cu atmosfera, lasand la o parte orice menajamente sau curiozitati, ducand cu ei spiritul japonezului modern intr-o lume inca aflata la stadiul medieval. Filmul are la baza nu o manga, cum poate v-ati astepta, ci un roman, scris de veteranul Taku Mayumura, roman care in 1994 a fost ecranizat intr-un serial de televiziune, “Bakumatsu Kokosei”. In rolurile principale ii revedem pe Hiroshi Tamaki (The Lady Shogun and Her Men, MW) si pe Satomi Ishihara (din “Attack on Titan”, “Monsterz” sau “The Incite Mill”), dar si pe Koichi Sato (din Floating Castle) in rolul comandantului Saigo. CONTINUAREA AICI

ATTACK ON TITAN 2: END OF THE WORLD (2015) - subtitrare in romana

Daca prima parte a filmului “Attack on Titan” a fost o demonstratie a faptului ca fara un buget extraordinar se poate face un SF plin de fantezie adaptat dupa o manga care sa aiba un succes de aproape 28 de milioane de dolari la box-office, sequel-ul se dovedeste o crunta dezamagire pentru toti fanii benzilor desenate si ai filmului. Asteptarile au fost mari, dar “Attack on Titan 2: End of the World” a fost doar iluzia ca aceasta a doua parte poate termina povestea intr-un mod care sa fie pe placul fanilor. Ideea impartirii povestii in doua parti s-a dovedit neinspirata, datorita in primul rand duratei foarte scurte a partilor: prima parte a avut cu putin peste 90 de minute, iar aceasta a doua parte abia atinge 87 de minute. Ar fi fost mult mai bine sa se faca un singur film cu o durata mai extinsa, dar probabil interese financiare au dictat politica de promovare a filmului. Esecul acestei a doua parti e confirmat si de performanta slaba de la box-office, “Attack on Titan 2: End of the World” obtinand cu putin sub 10 milioane de dolari incasari. Probabil cei ce au platit biletul si au vizionat filmul in salile de cinema nu au mai recomandat prietenilor vizionarea lui, astfel explicandu-se interesul scazut al publicului japonez pentru acest sequel, care compromite orice sansa pentru o eventuala trilogie. Distributia si echipa de realizatori e identical cu cea din prima parte, insa scenariul este din start calcaiul lui Ahile al acestui sequel.CONTINUAREA AICI

THE CAT FUNERAL (2015) - subtitrare in romana

Pasind pe urmele productiilor Hollywoodiene de gen, “The Cat Funeral” e inca o realizare coreeana destul de reusita despre analiza unei relatii de cuplu, dupa mai multe productii cu buget redus ce au avut un mare succes in anii anteriori in Coreea. Fara a avea nume cunoscute publicului larg in distributie, filmul are toate trasaturile unei drame romantice artistice ce oricand ar face fata la vreun festival de film, prin natura tematicii sale. Cum tot mai des se intalneste in cinematografia coreeana, cu puternice influente venite dintre lumea seriaelor de televiziune, acest film are la baza o manhwa omonima publicata in mediul online in anul 2009. Regizat de debutantul Lee Jong-hoon, ce a facut si adaptarea manhwei, “The Cat Funeral” ii are in rolurile principale pe Kang In, membru al trupei Super Junior, aflat la al treilea rol intr-un film, si pe Park Se-young, o actrita foarte talentata, adevarata vedeta a filmului, pe care asiacinefilii si-o vor aminti cel mai usor din serialul “Faith”, unde a interpretat rolul blandei si iubitoarei regine la Curtea careia ajung eroii serialului. De remarcat coloana sonora, semnata de celebrul pianist si compozitor coreean Yiruma, cu cateva melodii (balade) interpretate pe parcurs chiar de Kang In. CONTINUAREA AICI

TIME TO LOVE (2015) - subtitrare in romana

“Time to Love” (2015) a avut premiera in China pe data de 7 august, exact la timp pentru Ziua Indragostitilor, care in China a cazut in acest an pe 20 august. Cand spui Ziua Indragostitilor se subintelege ca triunghiul romantic amoros prezentat in film predomina in fata caracterului istoric al povestii si al luptei pentru tron dintre frati. Mai exact, filmul ne trimite inapoi in timp, in perioada ultimului an al domniei celebrului Imparat Kang Xi, si prezinta episodul final al luptei pentru tron dintre fiii acestuia, lupta in centrul careia se afla Printesa Ruo Xi. Aceasta recenta ecranizare are la baza romanul “Startling By Each Step” al romancierei Tong Hua. In fapt, acesta a si fost romanul ei de debut, publicat in 2005. In 2009 si 2011 autoarea, ce e absolventa a Universitatii din Beijing dar care in 2005 s-a mutat in Statele Unite, si-a revizuit romanul de debut, completandu-l, ultima editie avand in plus 30.000 de cuvinte ca epilog. Fata de roman, exista cateva deosebiri, cum ar fi modalitatea in care personajul principal calatoreste in timp (in roman e vorba de un accident in trafic, in timp ce in film se produce un banal accident casnic), insa acestea nu se departeaza de la firul principal al povestii, ce in esenta ramane neschimbata. In 2001, romanul a fost ecranizat pe micul ecran intr-un serial de televiziune de mare succes in China, “Scarlet Heart”, urmat de un sequel in 2014. Cum deja asiacinefil a informat in rubrica cu ultimele noutati din show-biz-ul coreean, anul viitor vor demara filmarile la serialul “Moon Lovers”, primul serial coreean produs si de americani, ce are la baza exact acest roman. Mai trebuie spus ca in urma popularitatii serialului chinezesc, s-a realizat si o radio-drama (un fel de teatru radiofonic), iar in 2012 romanul a si fost pus in scena intr-o piesa de teatru. In productia pentru marele ecran din acest an, rolul principal ii revine excelentei actritei Ivy Chen, pe care asiacinefilii au avut ocazia sa o vada in “Bad Sister” in rolul partenerei de boacane a lui Ji Jin-hee, in timp ce in rolurile principale masculine ii revedem pe cei doi actori din “The Queens”, partenerii mai mult sau mai putini fideli ai lui Song Hye-kyo si a celorlalte doamne din high-life-ul chinezesc, Shawn Duo si Tony Yang. CONTINUAREA AICI

FORGET ME NOT (2015) - subtitrare in romana

“Forget Me Not” (“Nu Ma Uita”), un titlu comun pentru o poveste de iubire, eventual cu accente melodramatice, de aceasta data defineste o productie japoneza ce iese din tipare. Recenta productie a acestui an regizata de tanarul Kei Horie (37 de ani), acelasi ce se afla in spatele superbei ecranizari japoneze dupa Paulo Coelho “Veronika Decides to Die”, ne aduce in prim plan o poveste de iubire aparent banala intre doi adolescenti aflati in ultimul an de liceu. Filmul are la baza romanul omonim din 2006 al lui Mizuho Hirayama si are in distributie doi protagonisti tineri: Nijiro Murakami, de 18 ani, nimeni altul decat fiul celebrului actor japonez Jun Murakami, aflat la al doilea rol pentru marele ecran, si superba actrita Akari Hayami, fosta membra a unei extrem de populare formatii j-pop a momentului, Momoiro Clover Z. “Forget Me Not” exploreaza cu sensibilitate fragilitatea amintirilor, dar si puterea lor, intr-una din cele mai tulburatoare si enigmatice povesti dedicate adolescentilor pe care cinematografia japoneza le-a produs in ultimii cativa ani. Si desi la o prima vedere pare o productie cu buget redus modesta sub toate aspectele, scenariul si jocul natural al celor doi tineri protagonisti ii dau valente deosebite.CONTINUAREA AICI

ASSASSINATION (2015) - subtitrare in romana

“Assassination” e unul din filmele coreene ce a performat anul acesta la box-office, devenind al doilea cel mai de succes film coreean al anului. Cu un buget de 16 milioane de dolari, “Assassination” a obtinut aproape 91 de milioane de dolari castiguri. A fost filmul cu cele mai mari castiguri in ziua premierei din tot anul 2015 (3 milioane de dolari), cele 11,7 milioane de bilete vandute situandul pe pozitia a 8-a in topul incasarilor all-time obtinute de un film coreean. Succesul se datoreaza atat povestii – un subiect sensibil pentru istoria coreeana, cea a luptei pentru independenta in timpul ocupatiei japoneze, cat si distributiei pline de vedete de prima mana. Regia si scenariul sunt semnate de excelentul Choi Dong-hoon, regizorul altor mari succese de box-office, precum “The Thieves”, “Woochi” sau “Tazza”. Despre numele din distributie, doar enumerandu-le te intrebi cum de au putut fi stransi atatia actori de calibru intr-un singur film, si toti avand o interpretare de senzatie, pornind de la Lee Jung-jae, Gianna Jun si Ha Jung-woo, si mergand pana la Cho Jin-woong, Oh Dal-su, Lee Kyoung-young sau Kim Hae-sook. Cho Seung-woo desi are o aparitie scurta, la inceput si la sfarsit, trebuie adaugat galeriei impresionante de actori. Trebuie spus ca filmarile la aceasta superproductie au durat doar 5 luni (un profesionalism desavarsit din partea intregii echipe, in special ca filmul dureaza aproape 2 ore si jumatate) si au fost efectuata in Shanghai si in Seul. Un platou de nu mai poutin de 13.500 metri patrati a fost creat special in Goyang pentru a se recrea o pitoreasca strada din Gyengseong, cum era numita capitala Seul in anii ocupatiei japoneze. Filmarile din Shanghai au fost realizate in aceleasi locuri unde s-a turnat celebrul “Lust, Caution” in 2007. Pana in prezent, filmul are 5 premii castigate si 6 nominalizari, insa abia a inceput sezonul festivalurilor in Coreea si Asia, si se asteapta noi premii la Blue Dragon Awards si nu numai. Filmul s-a aflat si in centrul unui scandal de plagiat, un romancier acuzand regizorul si scenaristul filmului e plagiat, pretinzand ca anumite detalii din film seamana cu detalii din romanul sau “Korean Memories” publicat in 2003 si solicitand daune de 8,5 milioane dolari. Curtea Districtuala din Seul a respins, insa, acuzatiile.CONTINUAREA AICI

THE CHRONICLES OF EVIL (2015) - subtitrare in romana

Capitanul Choi Chang-sik (Son Hyun-joo) e un politist devotat meseriei, cu o vasta experienta de mai bine de un deceniu, in care a vazut multe. Mai putin o promovare la Centru, intr-o functie “calduta” de birou. In momentul in care superiorii trag linie si analizeaza eficacitatea unora dintre politistii cu experienta, inspectorul sef, fost coleg de-al lui Chang-sik, incearca sa puna o vorba buna pentru promovarea acestuia. Tot ce ii cere e ca in decursul lunii evaluarii de catre superiori, sa nu faca vreo prostie care sa-i pericliteze promovarea. Cand totul parea a merge cum trebuie, se intampla un lucru mai putin obisnuit: Chang-sik e luat cu forta de un taximetrist, dus intr-o zona parasita, unde acesta incearca sa-l omoare cu un cutit. Incercand sa se apere de atacator, accidental acesta din urma e ucis de propriul cutit. Hotarat sa faca un autodenunt, Chang-sik il suna pe amicul inspector, dar acesta nu face decat sa puna sare pe rana, spunandu-i ca deja a vorbit cu superiorii lui pentru promovare, asa ca Chang-sik ezita. Sovaitor, decide sa aleaga drumul anevoios al minciunii, tainuind crima (fie ea si accidentala) pe cae a comis-o. Doar ca a doua zi lucrurile se complica cand un cadavru e gasit spanzurat de o macara la mare inaltime, iar Chang-sik constata ca a intrat fara voia lui intr-un joc periculos in spatele caruia nu stie cine se afla, dar care are legatura cu un caz petrecut in trecut…CONTINUAREA AICI

GO, MASAO ! (2012) - subtitrare in romana

“Hachiko Monogatari”, “The Adventures of Chatran”, “10 Promises to My Dog” sau “A Tale of Mari and Three Puppies” sunt tot atatea titluri din cinematografia japoneza a ultimelor decenii de filme dedicate celui mai bun prieten al omului, cainele. Cercetari recente arata care ar fi adevaratul motiv al relatiei speciale dintre om si caine, exemplificata in atatea opera literare, artistice si productii cinematografice din intreaga lume. Se pare ca intre creierele oamenilor si cele ale cainilor exista zone cerebrale asemanatoare, ce permit amandurora sa reactioneze identic la emotiile exprimate verbal. Cercetatorii maghiari au scanat pentru prima oara creierul mai multor caini si le-au studiat reactiile la un numar de 200 de sunete. Acestia au ajuns la concluzia ca atat pentru oameni cat si pentru caini, zonele din creier ce proceseaza aceste sunete au cam aceeasi localizare. Descoperirea lor vine dupa ce anterior, cercetatori americani au concluzionat ca atat la oameni cat si la caini, zona din creier care e asociata cu emotiile pozitive (iubirea si afectiunea) e asemanatoare. In aceste conditii, atasamentul omului fata de patrupede si viceversa are o explicatie stiintifica. Revenind la “Go, Masao !”, filmul ne spune inca o poveste de prietenie dintre om si caine, originala si care iese putin din cliseele clasice ale genului. Filmul are la baza o poveste petrecuta in viata reala, cea a prieteniei dintre comediantul japonez Hideki Matsumoto si un Labrador mascul pe nume Masao, ce devine vedeta emisiunii “Calatoria cainelui itinerant Masao”. Dupa moartea lui Masao, locul acestuia in show-ul canin a fost preluat de Daisuke-kun, urmasul direct al acestuia, care insa a murit la varsta de 6 ani, in 2011. Intr-o declaratie facuta la scurt timp dupa aflarea vestii mortii partenerului sau de emisiune, Hideki Matsumoto a spus: “Iti cunosc farmecul mai mult decat oricine altcineva din lumea asta. Acum te poti juca cu tatal tau cat doresti.” La fel de emotionant este si “Go, Masao !”, ce spune povestea prieteniei neasteptate ce se leaga intre visatorul Matsumoto si Masao, un caine mofturos si greu de dresat care peste noapte ajunge vedeta unui show canin televizat. Cu Shingo Katori, membru al trupei jpop “SMAP” in rolul comediantului Matsumoto, si cu melodia tematica interpretata de Atsuko Maeda (“You’re Me”), “Go, Masao !” ne ofera o poveste relaxanta din care nu lipsesc umorul, buna dispozitie dar si dramatismul. CONTINUAREA AICI

HOW TO STEAL A DOG ? (2014) - subtitrare in romana

Filmele de familie sunt o prezenta destul de rara in peisajul cinematografic coreean contemporan, domeniul fiind acaparat aproape in totalitate de industria k-dramelor. Si ne referim aici la filmele de familie cu happy end, cu un ton relaxat, amuzant, nu la cele ce prezinta o drama familiala in scopul de a smulge niste lacrimi privitorului. Dar filmele de familie coreene care sa aiba la baza un o scriere a unui autor american e chiar un lucru inedit. “How to Steal a Dog” are la baza nuvela omonima a autoarei americane de carti pentru copii Barbara O’Connor, ce a publicat-o in 2007. In mod surprinzator, niciun producator de la Hollywood nu a fost tentat sa incerce o ecranizare, asa ca au facut-o coreenii. Desigur, scenariul este adaptat la realitatile din Coreea, astfel ca productia pare una autentic coreeana, desi stilul hollywoodian se regaseste de la inceput pana la sfarsit. Din distributie fac parte actori din generatii diferite, greul fiind dus de actorii copii, protagonistii povestii. In rolul principal o vedem pe Lee Re, care la 8 ani e impresionanta, avand o mimica si un talent iesit din comun. De altfel, aceasta a aparut recent in serialul Super Daddy Yeol, dar si in Six Flying Dragons, care e difuzat in prezent in Coreea. Hong Eun-taek, ce joaca rolul fratelui mai mic al lui Lee Re avea doar 6 ani la data filmarilor si, lucru notabil, are un fratior mai mare cu 1 an, Hong Hyun-taek, ce e si el actor, aparand deja in peste 5 seriale (Eun-taek a fost distrubuit deja in 4 seriale, acesta fiind debutul intr-un film pentru marele ecran). Cainele Garry, un Terrier, a fost selectat pentru rolul Wolly dupa auditii dure (si pentru cainii ce devin vedete exista asa ceva !) din alti 200 de caini, inaintea filmarilor avand parte de un antrenament ce a durat 3 luni. Pe Kang Hye-jung, mama copiilor, o revedem dupa rolul din “Miss Ripley”, in timp ce pe Lee Chun-hee ni-l amintim din numeroase seriale si episoade speciale in care a fost distribuit. Exista si cateva “piese grele” in distributia acestui film, precum Kim Hye-ja (care la 74 de ani revine pe marele ecran dupa succesul lui “Mother”), Choi Min-su (ce nu mai are nevoie de nici o prezentare) si Lee Hong-ki, membru al formatiei FT Island, ce are un rol minor. Filmul a avut 2 nominalizari (Cel mai bun regizor, Kim Sung-ho, si Cea mai buna actrita in rol secundar, veterana Kim Hye-ja). CONTINUAREA AICI

THE THIRD WAY OF LOVE (2015) - subtitrare in romana

“The Third Way of Love” e mult asteptata poveste romantica dintre Song Seung-heon si Liu Yifei, ce continua si astazi in viata reala, cei doi formand in prezent un cuplu frumos de indragostiti pe care nu ii poate desparti nici bariera lingvistica sau culturala (el e sud-coreean, ea e chineza), nici cea a distantei geografice. Productia a avut premiera in cinematografele chinezesti in urma cu o luna de zile, iar interesul starnit de distribuirea celor doua vedete a fost reflectat in cele peste 11 milioane de dolari incasari obtinute in 4 saptamani. Raportat la incasarile de zeci de milioane de dolari ale filmelor cu buget ridicat, cele 11 milioane pot parea o suma infima, cand vine vorba de China, insa pentru un film romantic, astfel de incasari sunt ceva extraordinar. Regia filmului e semnata de cunoscutul John H. Lee, regizorul coreean stabilit in Statele Unite ce a regizat cunoscuta melodrama “A Moment to Remember” si drama de razboi “71 Into the Fire”, si care anul viitor va regiza mediatizata productie de razboi “Operation Chromite” in care va aparea, in premiera, si Liam Neeson in rolul generalului MacArthur. Filmul are la baza un roman publicat in 2007 de Zi You Xing Zou, lucru ce trebuie mentionat pentru ca subiectul sau e unul comun in k-dramele zilelor noastre, orice acuzatie de inspiratie din lumea k-dramelor coreene fiind exclusa.CONTINUAREA AICI

THE HONEY ENEMY (2015) - subtitrare in romana

China, noul El Dorado, e alternativa mai sigura si mai acceptabila decat cea a unui Hollywood cosmopolit in care identitatea ti se pierde in nenumarate roluri secundare in productii fara vreo valoare, cel putin pentru actorii coreeni. In China continua sa se bucure de o mare popularitate, sunt bine platiti pentru rolurile interpretate – chiar daca de cele mai multe ori solutia tehnica a dublarii vocii lor scade din naturalete, si, de ce nu, isi consolideaza imaginea de staruri ale micului si marelui ecran coreean prin dobandirea unei experiente internationale. Si acesta e doar inceputul, deoarece in anii care vor urma tot mai multi actori coreeni, extrem de populari in intreaga Asie, vor aparea in filme chinezesti, ca sa nu amintim de remake-urile in plan ale unor productii realizate in Coreea. “Honey Enemy” (2015) e un exemplu perfect despre cum sa exploatezi la maxim imaginea romantica a marelui star coreean Kwon Sang-woo. Supranumele de “Print al Lacrimilor” dobandit la inceputul anilor 2000 in urma aparitiei in numroase seriale si filme melodramatice pare sa fie istorie, actorul alegand, in ultimii 5 ani, sa apara in productii cu tematica cat mai diferita: medicala (Medical Top Team), dramatic-romantica (Temptation), actiune (Pained) si, mai nou, mister, odata cu productia recent lansata in cinematografe “The Accidental Detectiuve”. Toata lumea stie, insa, ca rolurile care ii vin ca omanusa sunt cele romantice, fiind un cuceritor prin excelenta. Iar “Honey Enemy” e exact acest tip de rol, care ii pune in valoare sarmul si umorul. Este al treilea sau rol intr-o productie chineza, dupa cel din “Shadows of Love (2012) si rolul marunt din “Chinese Zodiac” (2013). Partenera ii este frumoasa Kitty Zhang, care nu are spontaineitatea unei Ivy Chen (partenera lui Ji Jin-hee din recentul “Bad Sister”), dar care face un rol romantic-dramatic foarte bun. Celalalt cuplu al filmului e format din starul taiwanez Wallace Huo si simpatica actrita Shi Yu Wen, ce joaca perfect rolul fiicei de bogatas naïve si indragostite pana peste cap. Filmarile au fost realizate in Shanghai si Beijing, dar si in insula Jeju, realizatorii reusind sa surprinda locatii pe care nu le-am prea vazut in alte filme si seriale filmate in aceasta superba locatie (veti vedea si celebrul muzeu al ursuletilor, unde personajele noastre ajung). Coloana sonora e una placuta, melodia lui Richard Sanderson “Reality” contribuind din plin la romantismul filmului. “Honey Enemy” e produs de cunoscutul regizor si scenarist coreean Kwak Jae-young (My Sassy Girl, The Classic, Windstruck) si e regizat de tanarul regizor chinez Zhang Linzi, aflat la debut. CONTINUAREA AICI

BABY ALONE (2002) - subtitrare in romana

“Baby Alone” e o comedie coreeana cu destula actiune incat sa reuseasca sa starneasca hohote de ras pe toata durata sa sis a iti induca o stare de buna dispozitie evidenta. Daca ar fi sa-l incadram intr-un current, atunci acela ar fi cel al comediilor de actiune cu gangsteri, care au facut istorie intre 2000-2005 in Coreea. “Baby and Me” (2008) este, cu siguranta, una din cele mai celebre comedii coreene in care protagonist este un bebelus, insa si la inceputul anilor 2000 se faceau astfel de filme, unul din cele mai cunoscute fiind “Saving My Hubby” lansat, ca o coincidenta sau nu, cu nici o luna inainte de “Baby Alone”, in 2002. In general aceste comedii de actiune nu sunt prea pretentioase cand vine vorba de buget, putand fi realizate cu bani putini, cheia fiind un scenariu cat mai amuzant. Si, desigur, niste actori cu carisma, care sa stie sa smulga zambetele spctatorilor. De aceasta data avem o tripleta stralucita de actori cunoscuti: Park Sang-myeon (cunoscut din k-drama “Shoot for the Stars” si din multe alte filme si seriale in special de pana in 2005), Lee Won-jung (unul din cei mai curtati actori coreeni pentru roluri secundare in seriale istorice) si Ahn Jae-mo (pe care ni-l amintim din King Geunchogo sau Jeong Dojeon), care intretin o atmosfera de zile mari, centrata in jurul unei simpatice bebeluse cu un zambet cuceritor. Scenariul e scris de o echipa formata din regizor si inca 2 scenaristi, unul fiind autorul scenariului thriller-ului “Truck”, in timp ce Shin Dong-yeob e autorul scenariilor unor filme celebre, precum “100 Days with Mr. Arrogant”, “Ditto” sau al succesului “Untouchable Lawmen” din acest an. CONTINUAREA AICI

BALLET IN THE FLAMES OF WAR (2015) - subtitrare in romana

“Ballet in the Flames of War” e o inedita coproductie China-Rusia de razboi, realizata cu 5,5 milioane de dolari oferite de studiourile chineze de productie sustinute de guvernul chinez, fiind rodul unei colaborari intre cineasti si actori chinezi, rusi si japonezi. Filmul prezinta evenimentele tragice petrecute cu putin timp inaintea capitularii Japoniei si la cateva zile dupa, intr-un mic orasel din apropierea frontierei ruso-chineze. Oraselul, ocupat de japonezi din 1931 pana in 1945, a fost eliberat de fortele Armatei Rosii in septembrie 1945. La 2 septembrie, dupa capitularea Japoniei, aproximativ 300 de soldati japonezi si ofiteri au evacuate orasul si au fugit in padurile de la frontiera ruso-chineza. Descoperiti de doi copii chinezi, trupele japoneze au macelarit locuitorii unui intreg sat din nord-estul Chinei, atacand trupele sovietice, ce au suferit 142 de morti. Desigur, acest incident real apare reflectat in cateva minute, doar, la finalul productiei, care cu o maiestrie demna de un mare cineast spune o poveste de iubire intre o tanara chineza ce se viseaza balerina si un soldat sovietic, pe care soarta ii aduce impreuna intr-un context tragic. Coloana sonora a filmului, semnata de Lei Lei, a fost deja nominalizata la Golden Rooster, unul din festivalurile importante de film ale Chinei. Fiind vorba de o coproductie, filmul are doi regizori, unul chinez, Dong Yachum, un regizor debutant, si unul rus, nimeni altul decat veteranul de 70 de ani, arhicunoscutul Nikita Mikhalkov. Productia nu are nume cunoscute in distributie, insa e plina de actori chinezi, rusi si japonezi, fiecare vorbind in limba sa, nefiind dublat in chineza, fapt ce contribuie din plin la mentinerea unei atmosfere realiste. CONTINUAREA AICI

BOYS OVER FLOWERS (HANA YORI DANGO) (1995) - subtitrare in romana

Unul din primele seriale-fenomen asiatice pe care asiacinefilii au avut ocazia sa il vada cu multi ani in urma a fost “Hana Yori Dango” (“Boys Over Flowers”). Probabil nu exista asiacinefil care sa nu fi auzit de Makino Tsukushi, Domyouji Tsukasa sau Hanazawa Rui, sau de povestea tinerei sarace ce ajunge sa fie admisa la o academie de elita, unde are de infruntat rigorile impuse de grupul F4. Ce poate nu stiti este ca acest film e prima ecranizare, fie ca e vorba de micul ecran sau de marele ecran, a celebrei manga omonime, ce a inceput sa fie publicata in 1992 de autoarea Yoko Kamio. Din 1992 pana in 2003, manga a strans nu mai putin de 37 de volume, ce au fost traduse si publicate si in Statele Unite, Franta si Spania. Manga a obtinut incasari uriase, si a dat nastere unei adevarate “febre” “Hana Yori Dango” in intreaga Asie de Rasarit. In 1995 a fost realizat acest film, iar un an mai tarziu s-a realizat un anime de 51 de episoade. In 2001, taiwanezii au ecranizat manga in celebrul serial “Meteor Garden”, al carui succes a dus la un nou sezon in 2002. La 10 ani de la prezentul film, in 2005, japonezii au realizat si ei un serial, amintit mai sus, urmat de o continuare in 2007, incheiata cu un film, “Hana Yori Dango Final”. In 2009, ca si cum nu era suficient, ultimii inscrisi pe lista unei ecranizari au fost coreenii, ce au realizat un serial cu actori deveniti ulterior celebri. In 2013, au ajuns si americanii sa faca un serial avand la baza aceasta manga, intitulat “Boys Before Friends”. CONTINUAREA AICI

WILD CITY (2015) - subtitrare in romana

Cunoscutul regizor Ringo Lam, ce a impresionat cu cateva productii de succes in anii ’90, revine la 8 ani distanta de “Triangle” cu o noua productie de actiune, “Wild City”. Se spune ca filmul incheie o trilogie dedicata Hong Kong-ului, fara legatura cu anterioarele doua productii de la sfarsitul anilor ’90, insa criticii de film sunt de parere ca “Wild City” nu se ridica la nivelul complexitatii si simbolismului unui “Victim”, de exemplu, una din productiile stralucite ale lui Lam din 1999. Totusi, productia e suficient de captivanta pentru a reaprinde interesul pentru Ringo Lam si, de ce nu, pentru genul filmelor de actiune in Hong Kong, care au intrat intr-o letargie in ultimii 5 ani, animata din cand in cand de un film cu buget ridicat ce mai reuseste sa stranga in distributie cateva nume stelare. Intitulat initial “Hustle”, Wild City” a avut incasari decente, de 22,6 milioane de dolari la box-office in China, ceea ce arata ca nume precum Louis Koo, Shawn Yue si Simon Yam reusesc inca sa atraga lumea in cinematografe, ceea ce e un lucru minunat. Cei doi protagonisti au avut ocazia sa cunoasca rigorile lui Ringo Lam, care a insistat ca actorii sa-si faca singuri cascadoriile, pentru a pastra realismul filmului. Pe langa actiune, filmul are si cateva tente spre meditatie, la inceput si la sfarsit, dovedind reale spusele regizorului cum ca “Wild City” e despre oameni pierduti in capcanele orasului Hong Kong, despre tentatia banului, despre cum acesta ii seduce pe protagonisti. Rezultatul e un film captivant, care va placea tuturor iubitorilor de filme de gen. CONTINUAREA AICI

THE ASSASSIN (2015) - subtitrare in romana

Dupa o cariera stralucita, cel mai cunoscut regizor taiwanez din toate timpurile, Hou Hsiao-hsien a decis probabil sa-si incheie cariera, la cei 68 de ani ai sai, cu o productie istorica ce se dorea grandioasa, “The Assassin”. Cu un buget urias de aproape 15 milioane de dolari, acesta a reusit sa puna pe picioare o coproductie China/Taiwan/Hong Kong ce arata destul de bine, dar careia nu a reusit sa-i mascheze destule lipsuri. Dar mai intai sa vorbim de ce este remarcabil la acest film. In primul rand, “The Assassin” a fost prezent anul acesta la Cannes, si nu a facut doar figuratie. Productia a fost nominalizata la Palme D’Or. Nu a castigat acest premiu, insa regizorul veteran Hou Hsiao-hsien a fost recompensat cu premiul pentru Cea mai buna regie. De altfel, la Cannes a avut filmul premiera mondiala, in China lansandu-se la sfarsitul lui august, pentru publicul larg. Laudat de critici, nu doar la Cannes ci si in mediul virtual, cu un trailer ofertant, filmul nu a fost un success de box-office, abia reusind sa obtina 10 milioane de dolari incasari in China. Asta in ciuda distributiei destul de bune, Shu Qi fiind o actrita ce vinde multe bilete la filmele sale. Chang Chen din “Brotherhood of Blades” e celalalt star al filmului, in timp ce japonezul Satoshi Tsumabuki prinde si el un rol mic in film. Munca la aceasta productie a durat nu mai putin de 7 ani (!), regizorul intampinand dificultati financiare, in conditiile in care filmul a fost sustinut de la bugetul de stat al Taiwanului. Dupa ani de stagnare si de filmari partiale, odata cu implicarea in proiect a Chinei si gasirea unui producator cu bani de pe continent, filmarile au putut in sfarsit sa fie finalizate. Acestea au fost realizate in principal in provincia Hubei, dar si in Mongolia Interioara si nord-estul Chinei, unele decoruri fiind paradisiace. “The Assassin” e propunerea Taiwan-ului la Premiile Oscar de anul viitor, insa e greu de crezut ca va intra in selectia finala. CONTINUAREA AICI

A TALE OF THREE CITIES (2015) - subtitrare in romana

Iata ca la scurt timp dupa productia de succes “The Crossing” a lui John Woo, producatorii chinezi ne poarta din nou inapoi in acele vremuri. De aceasta data povestea este mult mai dramatica, si nu are legatura cu Taiwanul, punctual terminus fiind Hong Kong-ul. “A cTale of Three Cities” spune povestea unui barbat si a unei femei coplesiti de vremurile in care traiesc, ale caror traiectorii in viata sunt conturate de schimbarile dramatice produse intr-un timp foarte scurt in ultimii ani ai celui de-al doilea razboi mondial si pe parcursul Razboiului Civil chinezesc. Regizoarea Mabel Cheung revine in scaunul egizoral dupa 14 ani de absenta, facand din nou echipa cu Alex Law la scrierea scenariului. Sursa scenariului, insa, e una foarte interesanta. In 2003, Mabel Cheung (foto dreapta) realiza un documentar intitulat “Traces of a Dragon: Jackie Chan & His Lost Family”. In baza marturiilor tatalui lui Jackie Chan, regizoarea a scris scenariul acestui film, ce spune incredibila poveste reala de iata a parintilor lui… Jackie Chan ! Charles Chan s-a nascut sub numele Fang Daolong (acesta e numele personajului principal masculin), fiind mai intai un gangster marunt, iar apoi un anticomunist convins in timpul Razboiului Civil. Trecutul l-a silit sa-si schimbe numele si sa fuga in Hong Kong, dupa proclamarea Republicii Populare chineze in 1949. Intre timp, sotia lui, Lily, cunoscuta in tinerete ca Chen Yuerong, era tot ce personajul Chen Yuerong din film intruchipeaza: traficanta de opiu, jucatoare de carti si consumatoare de alcool ce intretinea atmosfera in sali de jocuri de noroc. Acesta e samburele de adevar al productiei de 12 milioane de dolari, restul scenariului fiind unul fictiv, pentru a nu afecta atat autoritatile chineze cat nici pe insusi Jackie Chan. In rolurile principale revedem doua nume cunoscute, pe veteranul Sean Lau si pe Tang Wei, ce isi interpreteaza bine rolurile, dar a caror relatie pe ecran e lipsita complet de chimie. Jing Boran, recent vazut ca protagonist masculin in blockbusterul “Monster Hunt”, apare si de aceasta data in rolul unui negustor de chilipiruri, bine machiat si de nerecunoscut cu ochelarii ce-i poarta tot timpul. CONTINUAREA AICI

SHOOT ME IN THE HEART (2014) - subtitrare in romana

Lumea azilelor de nebuni e una ce inspira numeroase productii universale, pornind de la celebrul “Zbor Deasupra unui Cuib de Cuci” din 1975, un clasic cu o multime de premii de prstigiu. Nici cinematografia asiatica nu a ocolit aceasta tematica, celebra fiind ecranizarea japoneza “Veronica Decides to Die” dupa romanul lui Paolo Coelho, sau productia coreeana “I Am Happy” cu nu mai putin celebrul Hyun Bin. Cu toate ca exista riscul reluarii clasicelor clisee, realizatorii coreeni s-au incumetat anul trecut sa lanseze pe piata “Shoot Me in the Heart”, povestea a doi straini ce ajung din motive diferite intr-o institutie de boli mintale si pe care viata ii va transforma in prieteni intr-unul din cele mai delicate momente ale existenteiu lor. Filmat pe parcursul a 3 luni, filmul nu a avut un buget ridicat (nici nu se impunea natura productiei, intreaga actiune petrecandu-se, practic, intr-un azil, filmarile interioare predominand), si nici incasari deosebite la box-office. Insa altele sunt punctele sale forte. Primul ar fi scenariul, ce e adaptat dupa romanul bestseller omonim al lui Jeong Yu-jeong, premiat cu premiul Segye pentru Literatura in 2009. Al doilea punct forte il constituie interpretarea celor doi protagonisti, tinerii si carismaticii Lee Min-ki si Yeo Jin-goo. In special Lee Min-ki are o interpretare excelenta, in ultimul rol inaintea incorporarii sale. In roluri secundare abunda actori cunoscuti din filme si seriale, ce contribuie din plin la sarea si piperul acestui film. CONTINUAREA AICI

A CHORUS OF ANGELS (2012) - subtitrare in romana

In mod evident, vedeta productiei “A Chorus of Angels” este marea actrita japoneza Sayuri Yoshinaga. In varsta de 66 de ani la data filmarilor, aceasta a aparut in peste 100 de filme in intreaga cariera, inca din anii ’60 cucerind inimile a milioane de japonezi in productiile despre adolescentii acelor vremuri realizate de studiourile Nikkatsu. Multimea sa de admiratori, numiti de presa vremii “Sayuristi”, i-a ramas fidela peste decenii, iar Yoshinaga i-a rasplatit cu aparitii incantatoare in numeroase productii. Azi a ajuns una din ultimele actrite adevarate in viata ale Japoniei, la cei 70 de ani impliniti in primavara aparand inca in filme. Asiacinefilii cu siguranta si-o amintesc din minunatul “Year One in the North”, unde alaturi de alti mari actori japonezi a fost rasplatita pentru excelenta in interpretare de catre Academia Japoneza de Film. Rolul din “A Chorus of Angels” i-a adus din nou premiul pentru Cea mai buna actrita la Festivalul de film de la Hochi. Filmul a mai castigat doua premii ale Academiei Japoneze de film (pentru imagine si regie de lumini), un premiu pentru Cel mai bun sunet la Mainichi si inca un premiu pentru Mirai Moriyama la Hochi, pentru Cel mai bun rol secundar masculin. Filmul are la baza nuvela scriitoarei japoneze Kanae Minato, cunoscuta pentru romanele de suspans scrise. Dupa scrierile sale au fost adaptate doua filme pe care asiacinefilii au avut ocazia sa le vada, “Confessions” (2010) si “The Snow White Murder Case” (2014). Cunoscut initial sub titlul “The Northern Canaries” (“Canarii din Nord”), “A Chorus of Angels” e un film aniversar, finantat de cunoscutele studiouri Toei cu ocazia implinirii a 60 de ani de la infiintare. Filmarile au fost realizate in Hokkaido, in plina iarna, la temperaturi sub zero grade. CONTINUAREA AICI

THE CROSSING PART II (2015) - subtitrare in romana

Partea a doua a povestii lui John Woo, „The Crossing – Part II” s-a lansat in aceasta vara in China, fiind mult-asteptata de cei ce au indragit povestea plasata in China primilor ani postbelici. Cum era de asteptat, deoarece filmarile la aceasta productie au fost lungi si au durat aproape un an de zile, fiind realizate intre iulie 2013-august 2014, producatorul a decis lansarea a doua filme in loc de unul, povestea fiind una vasta, intinsa pe durata mai multor ani consecutivi. Acest lucru nu a putut decat sa ii convina de minune lui John Woo, ce a putut dilata povestea si, totodata, surprinde mult mai multe detalii si fire secundare in firul principal. In continuarea primei parti, aceeasi echipa de actori ne delecteaza cu interoretarea perfecta a unor roluri deloc usoare, intr-un decor cenusiu al unei Chine macinate de razboiul dintre nationalisti si comunisti, ce a produs atatea drame pe parcursul sau. Song Hye-kyo si Huang Xiaoming, Takeshi Kaneshiro si Masami Nagasawa, Zhang Ziyi si Tong Dawei isi continua aventura permutandu-se intre Shanghai si Taiwan, intr-o poveste in care soarta se joaca cu fiecare dintre ei, punandu-i in cele mai cinice situatii cu putinta. Acelasi profesionist desavarsit, Zhao Fei, e director de imagine, in timp ce coloana sonora e asigurata de acelasi maestru Taro Iwashiro. Filmul e produs de Terence Chang, prietenul de decenii al lui John Woo, filmul insusi fiind realizat de marea familie de prieteni a lui John Woo, atat actori cat si staff, cu care a colaborat si la alte productii anterioare de succes. Cu un buget de 48,6 milioane de dolari pentru ambele parti, prima parte s-a comportat la nivelul asteptarilor, cu 32,3 milioane de dolari incasari. Partea a doua a strans 21 de milioane de dolari in 3 saptamani, ceea ce inseamna ca filmul a adus profit, cum era de asteptat de la inceput.CONTINUAREA AICI

BAD SISTER (2014) - subtitrare in romana

Cunoscutul regizor coreean Kim Tae-kyun (First Kiss, A Millionaire’s First Love, Crossing, Innocent Thing) a fost alesul producatorilor chinezi pentru a regiza comedia romantica “Bad Sister”. Acesta nu face decat sa confirme exodul actorilor si regizorilor coreeni spre China, in cautarea succesului financiar si, de ce nu, a celebritatii, cunoscut fiind uriasul potential oferit in momentul de fata de China atat sub aspectul castigurilor financiare in industrie, cat mai ales al popularitatii. Cum se putea altfel, din distributie fac parte o serie de actori sau cantareti coreeni cunoscuti, din care de departe se distinge Ji Jin-hee. Cunoscut in special din rolurile din seriale (Jewel in the Palace, Dong Yi, The Great Seer, One Warm Word), actorul de 42 de ani revine pe marele ecran la 2 ani distanta dupa ultimul rol, din “Love Fiction”. Si nu, nu este o prezenta de decor pentru a asigura doar succesul filmului, ci chiar vorbeste chineza intr-o partitura comico-romantica in care reuseste sa pastreze o anumita sobrietate si decenta, ce l-a caracterizat mereu in rolurile interpretate. Partenera lui e simpatica actrita taiwaneza Ivy Chen , cu 10 ani mai tanara, ce e adorabila in rolul surorii rele ce pune mereu bete in roate de dragul astrologiei. Al doilea cuplu e format din mai tinerii Hyelim, cunoscuta membra a formatiei Wonder Girls (23 de ani) si atragatorul Cheney Chen (25 de ani), cunoscut din seria de filme Tiny Times. Intr-un rol de cateva minute il vom revedea si pe Park Sang-myeon in rol de politist, pe care ni-l amintim din “Shoot for the Stars”. Desi s-a dorit o lovitura de box-office, lansat fiind strategic la sfarsitul lui noiembrie 2014, “Bad Sister” nu a reusit sa stranga decat 1,4 milioane de dolari la box-office, in ciuda faptului ca este o comedie romantica foarte reusita. Probabil introducerea elementelor dramatice pe parcurs a scazut din intensitatea comicului, lucru deranjant pentru cel ce merge la o comedie sa rada de la inceput pana la sfarsit, insa si momentele dramatice au scos in evidenta talentul actorilor, de la cei tineri pana la cei din alta generatie, deci nimeni nu a iesit pe minus la finalul vizionarii. CONTINUAREA AICI

MURDER ON D STREET (1998) - subtitrare in romana

“Murder on D Street” ne prilejuieste reintalnirea cu Rampo Edogawa, prin intermediul uneia din cele mai cunoscute nuvele ale sale, “The Case of the Murder on D. Hill”, publicata in ianuarie 1925. In regia noncomformistului Akio Jissoji, filmul adapteaza povestea nuvelei lui Edogawa si ne poarta in timp in anii ’20, in lumea detectivului Kogoro Akechi, poate cel mai cunoscut detectiv al literaturii japoneze. De aceasta data, Edogawa ne propune spre elucidare misterul unei crime din lumea artei, sau mai bine zis a falsificatorilor de arta, in care banii si mai ales obsesia pentru frumos si unic poate impinge pana la cele mai oribile acte. Kyusaku Shimada il interpreteaza pentru a doua oara in cariera pe Kogoro Akechi, dupa rolul din 1992 din “A Watcher in the Attic”, o alta ecranizare celebra dupa Edogawa, in timp ce actrita Yumi Yoshiyuki, o cunoscuta actrita de filme erotice, premiata cu nu mai putin de 7 premii “Pink Grand Prix” (festival anual dedicat filmelor erotice, in Japonia) a castigat singurul premiu al unui festival de renume din cariera, anume prenmiul pentru Cel mai bun rol secundar la Yokohama, aceasta interpretand in film rolul unei negustoare de falsuri cu un trecut dubios, ce cade victima intr-o crima misterioasa. “Murder on D Street” nu este un film erotic, cu toate ca contine unele scene ce pot fi calificate cel mult indecente, fiind o perfecta incursiune in universul lui Edogawa, straniu, misterios si… atat de ademenitor.CONTINUAREA AICI

ALL-ROUND APPRAISER Q: THE EYES OF MONA LISA (2014) - subtitrare in romana

Mona Lisa, celebrul portret pictat de Leonardo Da Vinci undeva intre 1503-1506, ce se crede a fi al sotiei lui Francesco del Giocondo (de unde si denumirea La Gioconda), Lisa Gherardini, este, fara indoiala, cel mai celebru tablou al omenirii. Dupa cum o afirma John Lichfield in cartea sa din 2005 “The Moving of the Mona Lisa”, e “cea mai cunoscuta, cea mai vizitata, cea mai discutata, cantata si parodiata opera de arta din lume.” Din 1797 e expusa la muzeul Luvru, devenind unul din simbolurile Frantei si, totodata, cea mai scumpa picture din lume, valoarea ei fiind estimata, la nivelul anului 2012, la 760 milioane dolari. Desigur ca toate aceste lucruri au starnit imaginatia scriitorilor si scenaristilor, numeroase carti si, mai nou si filme avand in centrul lor aceasta pictura. Realizatorii japonezi au incercat sa creeze si ei un film ce are in centrul sau unul din misterele acestui tablou, ochii Mona Lisei, e vorba de “All-Round Appraiser Q: The Eyes of Mona Lisa”. Filmul are la baza romanul lui Keisuke Matsuoka, “Case Files of All-Round Appraiser Q IX”, publicat in 2011 si se axeaza pe misterul simbolurilor recent detectate in ochii Mona Lisei, niste litere (eventual si cifre) invizibile cu ochiul liber, dar care marite cu tehnologie moderna au permis detectarea literelor L si V in ochiul drept, provenind probabil de la Leonardo da Vinci. Au fost gasite simboluri si in ochiul stang, dar nu au fost inca lamurite, pictura fiind de peste 500 de ani. Desigur ca acestea au dat nastere la numeroase speculatii, imediat a aparut Dan Brown cu al sau „Cod al lui Da Vinci”, nici pana in ziua de azi misterul Mona Lisei nefiind in totalitate descifrat (unii speculeaza ca ar fi de fapt un autoportret al lui Da Vinci care, chipurile, ar fi fost homosexual si s-ar fi imaginat ca… femeie, in timp ce altii sustin ca ar putea fi un portret al mamei acestuia, atat de pretios incat artistul il purta mereu cu el, neavand incredere sa-l lase acasa). Mona Lisa ramane, asadar, un subiect inepuizabil pentru literatura de mister, si o continua sursa de inspiratie pentru cinematografie. Filmul regizat de Shinsuke Sato (autorul live-action-urilor Gantz, remake-ului The Princess Blade si animatiei Oblivion Island: Haruka and the Magic Mirror) e un thriller de mister ce nu are nimic din spectaculozitatea mult prea comercialelor ecranizari Hollywoodiene dupa Dan Brown, si care nici nu urmarea obtinerea unui succes comercial, cu un buget fara pretentii. In schimb, reuseste intr-un mod tipic japonez sa dea viata unei povesti captivante, o contributie importanta avand-o protagonista Haruka Ayase (Happy Flight, Ichi), facuta parca pentru astfel de roluri.CONTINUAREA AICI

NINE: NINE TIMES TIME TRAVEL (2013) - subtitrare in romana

Toti ne-am dorit, intr-o anumita perioada a vietii, sa putem da timpul inapoi din diferite motive: pentru a repara o greseala pe care am facut-o si care a avut consecinte nefaste, sa retraim anii copilariei sau sa mai fim o data cu cei care nu mai traiesc, ori din multe alte motive. De aceea intoarcerea in timp a fost si este subiectul a mii de pagini scrise, filme, documentare, zvonuri si intamplari date ca adevarate si traite de multe persoane. Conform teoriei relativitatii elaborate de Einstein, calatoriile in timp ar fi posibile daca si noi ne-am misca cu viteza luminii, ceea ce este mai mult decat imposibil. Cu toate acestea, unii fizicieni sustin ca, traversarea spatiului si timpului este posibila prin construirea unei masini a timpului, care ar putea deveni “autovehiculul” pentru aceste calatorii, iar acele mult invocate “gauri negre” ar fi niste “coridoare de acces catre alte dimensiuni”, care in opinia cunoscutului fizician Stephen Hawking ar reprezenta “cheia” calatoriei in timp. Cat este fictiune, cat realitate, si cat de posibile vor deveni toate acestea doar timpul o va spune.
Fiind un subiect inepuizabil, nu le scapa nici cineastilor coreeni, care exploateaza si ei subiectul in filme si, in ultimul timp, in seriale, care nu sunt deloc putine: Faith, Dr. Jin, Queen Inhyun’s Man, Rooftop Prince, Marry Him If You Dare, etc. toate avand ca laitmotiv calatoria in trecut sau in viitor. Unul dintre cele mai noi este Nine: Nine Times Time Travel, care trateaza aceasta tema intr-un mod inedit si surprinzator. CONTINUAREA AICI